Nu pentru ca scrisoarea de sustinere a lui Traian Basescu si mitingul celor sase organizatii neguvernamentale din Piata Universitatii ar fi scutite de obiectii. Oricat ar trebui apreciat actualul Presedinte pentru a fi fost artizanul alungarii PSD de
Nu pentru ca scrisoarea de sustinere a lui Traian Basescu si mitingul celor sase organizatii neguvernamentale din Piata Universitatii ar fi scutite de obiectii. Oricat ar trebui apreciat actualul Presedinte pentru a fi fost artizanul alungarii PSD de la Putere, tulburarea pe care o produce astazi in chiar inima sistemului politic romanesc nu mai permite tinerea lui in brate. Trimestrialul "Noua Revista de Drepturile Omului", pe care il editez, publica in numarul care iese din tipar chiar in aceste zile un studiu substantial privind numeroasele puncte in care Presedintele a incalcat Constitutia. Nu este vorba despre interpretarile excesive ale PSD, nici despre cele ale unui om cu nostalgii politice, ci, in cuvintele unui fost ministru de Justitie, despre argumentele "celui mai bun constitutionalist pe care il avem".
Daca dorim o opinie si independenta, si in cunostinta de cauza cu privire la prestatia Monicai Macovei, va propun evaluarea sistemului de Justitie din exceptionalul raport publicat de SoJust in luna ianuarie 2007. Conform asociatiei, "in prima parte a anului 2005, SoJust apreciaza ca Ministerul Justitiei, prin ministrul de Justitie, a dat dovada de completa deschidere...". Dar, incepand cu luna iulie 2005, s-a inregistrat "o ruptura in atitudinea Ministerului Justitiei si a ministrului Justitiei in raport cu ceilalti actori ai sistemului juridic. Mai mult, constatam politizarea evidenta a actiunilor si declaratiilor ministrului Justitiei, in detrimentul unei constructive reforme...". Alt paragraf nota "Secretomania elaborarii unor acte normative, fara a declansa procese de politici publice la care sa participe elementele active ale sistemului judiciar...". Trebuie sa ma opresc aici in ciuda interesului pentru cuprinzatoarea analiza a SoJust. Cercetarile cu adevarat competente si independente ale unor specialisti dezmint ditirambele unor impresionisti, mai mult sau mai putin partizani, la adresa a ce se intampla in Ministerul Justitiei.
Iata de ce ar fi cat se poate de legitima discutarea implicarii in conflictele politice actuale a unor intelectuali si a organizatiilor civice in care acestia sunt coalizati. Cata competenta se afla in spatele trufiei lor? Nu vor anula astfel de exercitii bizantine capitalul simbolic al unor organizatii castigat in ani de zile? In montajul de marti, nu contestatia era problema, ci atacul grobian. Cele doua articole invocate readuc la suprafata, intarind-o, tendinta antiintelectualista care strabate din ce in ce mai des cotidianul Ziua. Ea face rau atmosferei publice, si asa desfigurate, dar afecteaza nu mai putin interesele acestui vizibil mijloc de presa.
Oare intelectualii vizati nu procedeaza la fel?, ar putea argumenta autorii montajului. Oare Liiceanu nu foloseste cuvinte abjecte? Le-a adresat nu doar lui Mihai Tatulici, amintit, ci si carturarului Adrian Marino - ca sa ma opresc la numele aflate pe o lunga lista. Oare Patapievici, care are motive sa se simta ofensat astazi de invocarea fara sens a carierei comuniste a tatalui sau, nu face obsesiv trimitere la familiile intelectualilor pe care-i considera adversari? Oare nu este intr-adevar scandalos ca Iustin Marchis, informator al Securitatii care mintea cu seninatate telespectatorii luandu-l pe Dumnezeu martor, sa mai faca parte - daca mai face - din Cancelaria Ordinelor?
Ceea ce desparte atacul antiintelectualist din textele mentionate de atitudinile reprobabile ale unora dintre persoanele criticate este convergenta dintre agresivitate, limbajul jos, gandirea incompetenta si actul falsificator. Cand trateaza drept plagiat reproducerea randurilor ori chiar a paragrafelor unui autor explicat ori comentat, ziaristul care o face se descalifica. Ce este lipsit de onestitate in a-l promova pe Constantin Noica - unii spun: excesiv - si a publica cartea critica - si discutabila - a Alexandrei Lavastine? Oricine care intelege cum bate inima vietii culturale va sustine exact contrariul.
Unele observatii si intrebari din articolul semnat de Victor Roncea sunt si ele legitime. Dar se pangaresc de reaua credinta manifesta, de ignoranta si limbajul suburban cu care acest ziarist inunda si alte mijloace de presa, precum ziarul Atac, sau forumurile pe Internet. De unde obsesia de a se referi peiorativ la "reteaua Soros"? Este o comunitate cu multi tineri inimosi care merita tot respectul pentru a fi contribuit, in felul ei, la europenizarea Romaniei. Sa-i numesti pe Alexandru Zub, Andrei Pippidi, Armand Gosu sau Ruxandra Cesereanu "nomenclaturisti" intrucat au fost platiti pentru munca lor la Raportul Tismaneanu, inseamna sa nu ai deloc proprietatea cuvantului stigmatizator. Si iarasi, tema Grupului pentru Dialog Social! M-am referit de mai multe ori la infiintarea GDS chiar in Ziua, sunt un martor, nu un colportor de zvonuri. Silviu Brucan nu a avut absolut nici o legatura cu infiintarea Grupului. Dar Victor Roncea o tot repeta, fara sa ma fi contrazis vreodata aducand vreo proba, cu aceeasi gratuitate cu care imi pune in gura sustineri mirobolante, cum ca as fi cerut scoaterea clopotelor de la biserici (!). Din cei cinci membri ai GDS numiti de ziarist, trei nici macar nu au facut parte dintre membrii fondatori. Ce spune aceasta diversiune marunta: sa amesteci informatorii dovediti cu persoanele invitate la CNSAS din diferite motive!? In sfarsit, autorul se refera din nou, pentru a-l blama, la vechiul studiu pe care l-am semnat cu Valentin Stan si Renate Weber referitor la problemele aparute in relatiile Romaniei cu Republica Moldova. Un om care nu are nici cultura generala necesara, nici cea de specialitate, devine inchizitor al unor idei si concepte pe care pur si simplu nu le pricepe. Victor Roncea nu este singura persoana care nu are cum, datorita instructiei, sa inteleaga logica relatiilor internationale si a dreptului care explica optiunile studiului amintit. Intrebarea ar fi de ce exprima Roncea pozitia Ziua in aceste chestiuni? Oare nu e in beneficiul ziarului ca purtatorii sai de cuvant sa serveasca ideile si profesionalismul? In loc sa le pangareasca pe primele si sa il infrunte pe ultimul?
Experienta pe care am avut-o in ultimii saptesprezece ani in presa m-a adus de multe ori in situatia sa ma intreb: oare ce cadru de exprimare este de preferat? Cel perfect decent, ori cel perfect liber? Imi pun din nou aceasta intrebare, privind indelung ultimul atac antiintelectualist din ziarul la care am inceput sa colaborez acum trei ani.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.