Spiritul blajan

Am ales cea de a doua categorie, stimulat de volumul masiv ("Printre oamenii Blajului") pe care l-a publicat recent Ion Brad, poet, prozator, memoralist cunoscut. A coborat din Transilvania, ca multi tineri scriitori din generatia sa, in anii '50, in Valahia noastra primitoare si, cum zic ei, cand vor sa ne tachineze, "miticeasca". O idee ce se poarta azi, ca si ieri. Ei, ardelenii, ar fi seriosi, gospodari, oameni de cuvant. Cand se apuca de ceva, zicea Blaga, duc lucrurile la capat. Noi, "ragatenii", suntem de la I.L. Caragiale incoace condamnati la neseriozitate. Vorbim mult si facem putin. Ne aprindem repede pentru o idee si apoi, pe la jumatatea drumului, ne doboara lenea. Filosofia valaha (filosofia, cu alte vorbe, a lui Mitica) s-ar conduce dupa perceptul "lasa-ma sa te las" tradusa, mai plastic, printr-o propozitie care incepe cu o interjectie: "hoo, ca nu dau turcii". Eu cred ca nu-i asa, Mitica este un individ activ, vorbeste, e adevarat, mult, dar spune lucruri inteligente, are haz, e filotim, iti ofera totdeauna o bere din pura gratuitate. Tot el pune lucrurile in miscare, imagineaza proiecte si, ma intelegi!, Mitica provoaca revolutii. Civilizatia moderna romaneasca este opera lui Mitica, nu a taranului care se misca dupa ceasul cosmic si se uita la un copac pana ce copacul incepe sa creasca. Vreau, dar, sa-l apar pe Mitica de calomnia de a nu face nimic si de a fi, eminamente, un om de vorbe, nu de fapte.
Ion Brad este, din toate punctele de vedere, un ardelean tipic. Inalt, cu trupul usor inclinat, cu vorba domoala si sfatoasa, el isi scrie cu o staruinta de furnica poemele si memoriile, intampinand fara mari agitatii vremurile. In decembrie 1989 a fost parat de un vecin ca este terorist si tinerii revolutionari au venit si l-au ridicat. A povestit el insusi, cu umor, aceasta scena. A fost scapat in statia de metrou de nu stiu cine, un cunoscut care a confirmat ca Ion Brad este scriitor, nu terorist. S-a nascut in satul Panade, locul de bastina a lui Timotei Cipariu, nu departe de Blaj. Are o admiratie aproape mistica pentru acest filolog care stia 15 limbi si a tradus, intre altele, Biblia direct din limba ebraica. Urmasul sau din Panade, ardeleanul cu trupul inalt, usor aplecat ca o virgula intr-un text, cu glasul ce bate spre taina, a initiat mai multe proiecte (editii, studii, seminarii) care sa readuca in actualitate pe acesti invatati carturari blajeni, totalmente uitati in zorita noastra traditie. Publica, acum, o carte de portrete si documente privitoare la Biserica Greco-Catolica si la oamenii ei "nereveniti". Nereveniti sunt aceia care n-au acceptat in 1948 sa treaca la ortodoxie. Nu-i vorba, propriu-zis, de un studiu amanuntit, ci de o memorialistica libera in care intra scrisorile primite de autor si portretele pe care stie sa le schiteze in fraze, in care fierbe discret vinul poeziei. Mi-a placut enorm portretul facut lui Stefan Mangiulea, teolog invatat si om incoruptibil. El a refuzat "sa revina", a ramas ce a fost (greco-catolic) si a patimit. Cartea lui Ion Brad este plina de acesti oameni credinciosi (unii dintre ei poeti si istorici), care n-au parasit linia "scolii ardelene" si, in vremuri grele, s-au straduit sa ramana dascali de constiinta nationala. O carte care ne obliga sa meditam, in liniste, la greco-catolici "reveniti" si "nereveniti" si la cei care au trecut sau au pornit de la Blaj: Aron Pumnul, Simion Barnutiu, August Treboriu Laurian, Ioan Maiorescu, Cipariu - desigur, George Baritiu.

---

Despre autor: