Nu va temeti de Eminescu!

Ne place sa credem ca traim intr-o tara numita Eminescu, De fapt, in profunzimea noastra, traim intr-adevar intr-o tara numita EMINESCU. Ce poate fi mai frumos si mai inaltator - cu atat mai mult astazi, la inceptul mileniului III, cand "geniul tutelar al aspiratiilor noastre" este prezent in noi mai mult ca oricand ? Si totusi, in aceste zile marcate de aniversarea nasterii sale, ne-a bantuit din plin scrasnetul caragialesc, spiritul distructiv, cel al realului degradat. Un popor intreg intre doi poli ai culturii sale: Eminescu si Caragiale ! Primul, asociat sentimentelor inalte - o "suma lirica de voievozi", cum il definea Petre Tutea -, celalalt, vizand derizoriul realitatii cotidiene, ridicolul si negativul existentei. Ei bine, chiar daca in aceste zile atentia tarii este acaparata de o apriga disputa orgolioasa la varful piramidei politice, sa nu ne pierdem cu firea, pentru ca "ce e val, ca valul trece". In fond, ce inseamna doar patru ani de zile fata de perenitatea unor valori cladita pe durata unei vieti?
L-am invocat pe Caragiale pentru ca cine altcineva ar fi reusit sa arunce, mai bine decat el, printre hohote de ras amar, in haul comicului si absurdului, al batjocurei si nimicniciei ceea ce face astazi apanajul unor oameni aflati in "functii efemere"? Saturati de agresivitatea si derizoriul cotidianului, nu putem sa ne prefacem insa ca nu vedem cum, la scara mondiala, se intensifica acel curent care incearca sa anihileze, sa parjoleasca, sa faca una cu pamantul esenta simtirii nationale. E adevarat ca in epoca pe care o traim, a comunicarii intense, rapide, performante, cand globalizarea vine sa rastoarne tot ce s-a inaltat din adancul fiintei creatoare, anihiland mituri stabilite de secole si milenii pentru a-si impune preceptele comercialului in bugetele usor consumabile, neavenitii autohtoni - stimulati de unii si de altii - incearca sa sape la soclul valorilor nationale. Pentru ca se tem de statornicia lor. De puritatea lor trecuta prin focul sacru al sacrificiului si al suferintei, al lacrimilor istoriei noastre. Le atragem atentia sa nu sfideze "raul suflet Eminescu", fiindca s-ar putea sa sfarseasca in baia neputintei lor jalnice. "Drumurile acestui neam trec prin inima lui Eminescu", "El este expresia integrala a sufletului romanesc", scria Nicolae Iorga, secondat de Vianu, Calinescu, Goga, Blaga, Noica, Eliade, mai apoi de corul vocilor - importanti cercetatori si istorici literari ai operei eminesciene - care au afirmat la unison: "Eminescu este primul mare model cultural romanesc, este intruparea inteligentei celei mai inalte a neamului sau, omul deplin al culturii; nu putem atinge parametrii lui niciodata !".
Cum ai putea cuprinde, din nimicnicia timpului ce se intrece in scandaluri si demolari nejustificate, acest "tezaur nepretuit de spiritualitate universala, nu numai romaneasca"? Constantin Noica remarca faptul ca "cele 15.000 de pagini de manuscris ale lui Eminescu sunt comparabile cu notatiile lui Leonardo da Vinci". Numai ei doi au in caietele lor "notatii uriase in care risipesc comori intregi..." Eliade i-a dedicat studii ample, aratand: "El lupta pentru a dovedi, in toate imprejurarile, geniul autentic al poporului roman. In arta, ca si in politica, in filosofie, ca si in economie - in toate acestea Eminescu se straduia sa impuna realitatile nationale. Scrierile lui politice au contribuit la formarea nationalismului roman modern. E un rar privilegiu de a fi, in acelasi timp, cel mai mare poet al poporului tau si creatorul doctrinei sale nationaliste". Intr-o propozitie retorica, Emil Coran spunea totul despre Poet: "Ce-a cautat pe aici acel pe care si un Buddha ar putea fi gelos?" Amita Bhose il vedea pe altarul Iubirii, din care era plamadit, de aceea comenta : "L-am asezat, in inima mea, alaturi de Tagore. Amandoi au determinat destinul cultural al tarii lor".
Nu-l lasati pe mainile celor fara suflet vanduti pe... 30 de arginti. Cititi publicistica lui, cititi-i si recititi-i opera ! Si, firesc, nu aveti de ce sa va temeti de Eminescu !

---

Despre autor: