Romanie, vesela puscarie!

Anul Porcului pare sa aiba o semnificatie majora pentru politica si politicienii din Romania. Si, deopotriva, pentru opinia publica, prinsa intre grohaiturile unora si altora care stau pe langa un troc plin de resturi de memorie varsate de doamna avocat Udrea si bucati de replica borhotita de dupa ingurgitarea acestor resturi. Politica acestui inceput de an, prim an european pentru Romania, este distructiva. Cu toate ca marile probleme sunt altele decat biletelele din arhiva prezidentiala, unde nu stiu cum ar putea sa se numeasca sertarul in care sunt pastrate astfel de mesaje scrise (daca ele exista!) - poate sertarul „Trafic de influenta“ sau sertarul „Bune de santaj“ -, presa, televiziunea si politicienii par sa aiba un singur obiectiv: dezlegarea ecuatiei dintre Basescu si Tariceanu.

Toata lumea se lanseaza in ipoteze, intoarce firul de par al doamnei Udrea pe toate degetele, il pune pe bigudiu, il da cu gel, il uda, il stoarce sa vada daca se pastreaza nuanta de blond din vopsea, daca e natural sau nu. Lucrurile sunt, insa, mult mai simple decat par. In general. Dar oamenii au darul de a le complica. I n asta sta deliciul trairilor intense.

Biletul despre care se face atata zarva, daca ar exista, ar duce, fara doar si poate, la decredibilizarea ambelor personaje din ecuatie: si a premierului Tariceanu, si a presedintelui Traian Basescu. Primul ar trebui sa raspunda pentru ca l-a scris, al doilea, ca l-a tainuit si ca nu l-a adus la cunostinta organelor abilitate imediat ce l-a primit. De tainuire si de omisiunea de a sesiza organele de ancheta ar trebui sa raspunda si Elena Udrea, care isi aminteste doar cand se vrea, ce se vrea si despre cine se vrea. Si mai isi permite sa si ameninte ca aceasta amnezie temporara ii poate trece oricand cu privire si la alte lucruri sau persoane. Pai daca i s-a permis? Foarte bine. Elena, calare pe Calul Troian, are o misiune. Aceea de a declansa razboaie. Dar nu e singura. Mai sunt si altii. Care, in loc sa vorbeasca despre lupta impotriva coruptiei, ar trebui sa se priveasca-n oglinda si sa-si faca un test de sinceritate, cu intrebari la care sa raspunda cu voce tare si sa se inregistreze, ca sa nu cumva sa sufere de amnezii platinate. Sa incepem cu un procuror.

De ce incep cu un procuror? Pentru ca el este cel care acuza. Care trebuie sa fie un exemplu de corectitudine, inainte de a lupta impotriva coruptiei altora. Deci, sa incepem cu Adriana Cristescu, procuror DIICOT. In discursul pe care l-a avut la „Crans Montana“, doamna Cristescu a sustinut de curand, referindu-se la crima organizata, ca aceasta a fost intotdeauna insotita de coruptie si mai ales de coruptia la nivel inalt, mecanism in care „partidul politic are functia de a garanta extinderea sistemului tranzactiilor ilegale fara a fi demascat, sens in care isi plaseaza oamenii in diverse functii pentru a asigura surse de finantare partizana ilegala“. Sau - mai spunea doamna Cristescu - referindu-se la persoane cercetate penal, dar cu „influente majore asupra intregului spectru politic“ - ca acestea au ajuns „sa influenteze reforma in justitie, avand intalniri directe cu persoanele abilitate sa initieze si sa implementeze aceasta reforma, in scopul obtinerii unor modificari legislative favorabile care sa anuleze pe cat posibil consecintele faptelor penale savarsite“.

La cine se referea procurorul Cristescu? N-a spus.

---

Despre autor: