Cum a ramas Tariceanu fara Congres

In mod normal, orice Congres al unui partid are si functia de a da un semnal electoratului ca este tare, unit, pregatit sa raspunda nevoilor cetatenilor si alte abureli in genul asta. In ceea ce priveste Congresul extraordinar al PNL, aceasta era chiar singura sa utilitate. In fond, problema disidentei era rezolvata, batalia pentru functii era nesemnificativa din moment ce s-au creat posturi de vicepresedinti pentru toata lumea si nu aparuse vreo rasturnare spectaculoasa pe scena politica ce ar fi putut sa justifice consultarea membrilor PNL. Astfel ca principala justificare a cheltuielilor unui asemenea eveniment era data doar de necesitatea ca liberalii sa dea un semnal de unitate si soliditate pentru cei care oscileaza in simpatiile lor politice intre PNL si PLD. Ce impact ar fi avut Congresul este greu de estimat, cert este ca Basescu i-a dat o mana de ajutor lui Stolojan punandu-l pe Tariceanu intr-o pozitie defensiva exact in seara premergatoare evenimentului. Ca si in cazul telefonului dat lui Ilie Botos, bomba a fost detonata tot de Elena Udrea, iar Tariceanu a fost tintit tot din cauza relatiilor sale cu Dinu Patriciu. Telefoane, biletele, se pare ca nimic nu-l poate feri pe primul-ministru de dezvaluiri stanjenitoare din partea celui cu care are doar "o relatie institutionala". Si la cum merg lucrurile, Udrea ar putea sa-si mai recapete bucati din memorie si cu prilejul altor evenimente, iar arhiva de biletele de la Palatul Cotroceni sa fie ceva mai mare. In plus, trecuse ceva vreme de la ultimul atac mai consistent al presedintelui la adresa sefului Guvernului, iar tactica lui Basescu este sa-si tina in pumni adversarul pana cade lat la pamant. Nici ca se putea alege un moment mai bun pentru o noua runda. Acum Stolojan si Stoica au un nou motiv sa vorbeasca iar de "petroliberali" intr-o perioada in care liderii PNL impusesera in vocabularul politic termenul de "rafoliberali" sau "jafoliberali".
Episodul biletelului pierdut mai aduce in portofoliul lui Tariceanu inca o bila neagra pe care PLD ar putea sa o foloseasca cu proxima campanie electorala, aceea pentru alegerile europarlamentare. Toata afacerea asta seamana suparator de mult cu "O scrisoare pierduta", cu Elena Udrea pe post de Catavencu si cu Dinu Patriciu pe post de madam Trahanache. Numai ca acesta are deja reputatia destul de sifonata ca sa-si mai faca griji prea mari in privinta ei, asa ca mai alarmat ar trebui sa fie prefectul Tipatescu, interpretat de presedintele PNL. Existenta biletului incepe sa devina irelevanta, mai ales ca argumentul premierului ca nu se explica de ce ar fi intervenit in favoarea lui Patriciu pentru un dusman personal al presedintelui pare destul de rezonabil. Important este ca scandalul a luat fata Congresului care, din punct de vedere mediatic, a fost doar o anexa la un presupus biletel, cautat acum prin arhivele Presedintiei. O alta concluzie a tambalaului provocat este aceea ca cei care au facut remarci ironice la adresa "blondei de la Cotroceni" au toate motivele sa se teama de aceasta. Dincolo de episodul presedintelui Norvegiei, Udrea se achita foarte bine pe post de pitbull al lui Basescu. Musca rau si nu da drumul usor la prada. In schimb, Tariceanu nu are dotari similare in arsenalul politic. Ludovic Orban pare mai degraba un pekinez care latra de dupa gard la dobermanii care trec pe strada. Cand premierul a incercat sa-l inlocuiasca cu Teodor Atanasiu, acesta a fost rezolvat rapid din cauza propriilor prostii, prin intermediul Adrianei Saftoiu. Iar cum lupta politica la noi se desfasoara preponderent prin intermediari, este ingrijorator pentru Tariceanu ca nu are pe cine sa trimita sa se bata cu locotenentii lui Basescu. Mai ales ca el refuza sa raspunda de fiecare data provocarilor primite de la Cotroceni. Apoi Tariceanu nu a reusit sa se disocieze de Dinu Patriciu in perceptia publica, iar relatia cu aceasta este un punct vulnerabil in care adversarii sai vor lovi de fiecare data cand vor avea ocazia.

---

Despre autor: