Congres fara lumina si sunet

Nu s-a spus nimic din ceea ce nu stiam, nu a avut un scenariu si o scenografie spectaculoase si nici macar nu au avut loc toti actorii invitati. Pentru un partid marcat de o serie de framantari interne in ultimele luni bune, congresul a fost nefiresc de calm. Nici macar atacurile si reprosurile facute zilnic nu au fost, cu aceasta ocazie, inventariate constiincios si sistematizate pentru a avea un rezumat edificator.
Nu a indraznit nimeni sa candideze impotriva lui Tariceanu la presedintia partidului pentru ca astfel ar fi ratat un loc la masa conducerii supreme de partid si, in continuare, ar fi trebuit sa faca pe semidisidentul pentru a se face ascultat de aceasta si de a capta sustinerea celorlalti membri de partid care nu indraznesc sa spuna ceea ce toata lumea stie.
Au aparut, ca si la alte partide, functiile de vicepresedinti regionali. De precizat este faptul ca intreaga clasa politica din Romania stie ca este iminenta infiintarea acestui nivel administrativ intermediar - regiunile de dezvoltare - ca ele au fost acceptate prin Tratatul de aderare a Romaniei la UE, dar nimeni nu indrazneste sa discute public si deschis despre acestea. Poate vom avea parte macar de o explicatie publica privind evitarea acestui subiect. Oricum, pana la acest moment relatiile PNL-UDMR sunt cordiale. Desi vicepresedintii regionali sunt si vor fi vicepresedinti de rang inferior, ei totusi sunt chemati la aceeasi masa ca in exercitiile periodice de team building, si asta confera un confort sporit.
Este inutil sa reinventariem manevrele care s-au facut pentru ca nu cumva vreunul dintre greii liberali sa ramana pe alaturi din cauza candidaturilor uninominale, pentru o singura functie. Dar rezultatul voturilor ne arata foarte clar ca in PNL pe langa grupul fidel al lui Tariceanu si pe langa alesii locali al caror mandat depinde de apartenenta la PNL si al caror succes politic depinde de banii de la buget, mai exista o categorie. Aceea formata din persoane care doresc sa ramana in PNL pentru ca nu cred in reusita unui nou partid chiar daca vizeaza acelasi electorat si are lideri cu notorietate, care sunt frustrati de atitudinea lui Traian Basescu si a PD si doresc un alt tip de rezolvare a acestei situatii (alta decat cea propusa de grupul Tariceanu), care cred ca dupa ce mandatul lui Tariceanu se va fi incheiat, acest partid mai are o sansa si, din acest motiv, trebuie sa ramana la masa. Singura chestiune asupra careia nu aveam o masura clara inaintea congresului PNL a fost dimensiunea acestei grupari. Si ea s-a dovedit suficient de consistenta incat sa ne asteptam la o schimbare de atitudine a partidului in ansamblu, in perioada urmatoare.
La toate acestea s-a adaugat si intrebarea obsedanta legata de scrisoarea trimisa de Tariceanu lui Basescu pentru a interveni in favoarea lui Patriciu. Daca aceasta scrisoare exista si va deveni publica, din acel moment rezultatul acestui congres va avea o alta semnificatie decat cea de azi.
Concluzia generala pe care o putem trage urmarind congresele partidelor romanesti din ultimii ani este ca spectacol adevarat nu poate oferi decat opozitia. Partidele de la putere, care gestioneaza functii si bani publici, sunt marcate de o discretie care cu greu te poate duce cu gandul la ceva bun. Si asta in principal pentru ca oricati bani ar avea, niciun partid romanesc nu a investit pentru a se institutionaliza, tuturor liderilor de partide parandu-li-se mai eficienta organizarea tip gasca, unde regulile pot fi oricat de flexibile.

---

Despre autor: