navalirii alogenilor impetuosi.
Ceea ce ne-a conservat  a fost mai putin eroismul - discontinuu, accidental, asumat haiduceste de lideri ocazionali, mai mult cu directie punitiva decat edificatoare, mai mult pentru a pedepsi cotropito
navalirii alogenilor impetuosi.
Ceea ce ne-a conservat a fost mai putin eroismul - discontinuu, accidental, asumat haiduceste de lideri ocazionali, mai mult cu directie punitiva decat edificatoare, mai mult pentru a pedepsi cotropitori decat pentru a construi un sistem politico-militar ofensiv - ori buna fixare intr-un sentiment vanitos al electiunii (precum la greci, romani, evrei, germani, francezi, rusi chiar), cat abilitatea de-a dejuca istoria, de-a ne strecura printre regulile care fac sa reziste un sistem - fie el intemeiat pe vointa, credinta sau ratiune.
Din momentul adeziunii noastre la UE, chiar daca n-avem inca suflul pentru a ne autodefini drept europeni, decat cu jumate de gura, este limpede ca facem parte dintr-un vast sistem, creat de instante legitime - functionari si institutii - si orientat catre performanta in plan politic, economic, cultural, al comunicarii si standardului de viata etc.
Ca atare, prima dintre regulile noastre de viata trebuie sa fie, in acest moment, chiar sa invatam regulile ce fac posibil sistemul din care facem parte - alfabetul Europei. Iar aici nu e vorba de cei care conduc politic sau administreaza Romania, ci de toata lumea, pentru ca, la modul cel mai de jos, de baza si de aceea decisiv, este vorba de a sti ce sa faci, cum sa faci pentru a obtine rezultate viabile, cotate drept valori sau bunuri pe piata europeana, dupa criteriile acesteia. Europa este un sistem in care trebuie regandita valoarea muncii indiferent de domeniu, iar noi am fost deficitari ca natiune tocmai la acest capitol. Unii munceau pe rupte de-a lungul vietii intregi si ramaneau tot saraci, in vreme ce altii parazitau somptuos sistemele politico-administrative si se-mbogateau ca prin miracol. Munca neplatita, ca si castigul nemuncit indica existenta unor anomalii ale sistemului economic. O noua etica a muncii este conditia pentru afirmarea propriei identitati, chiar daca ar trebui sa luam in raspar studiile lui Max Weber, dupa care ortodocsii nu au in structura religiei lor o valorificare pozitiva a muncii precum protestantii.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.