Elite si elitism

Nu ca ar da, peste noapte, buzna peste noi limbajul si comportamentul civilizat, admiratia acordata elitelor si gandirea pozitiva, dar macar cateva legi si obligatii, daca nu foarte bune, macar "perfectibile", vor putea fi asumate si utilizate cu folos. De gura sloboda a lumii de la Bruxelles si ochii soacrelor de la Strasbourg vom adopta si noi cate ceva din pragmatismul si functionarea unor "mecanisme comunitare", cu efecte directe in imediat si durata medie a istoriei. Oricata birocratie si hartogaraie va presupune aderarea la UE, beneficiile vor trebui transpuse si transmise "intregului popor", ca sa poata sa se adapteze din mers noilor realitati istorico-politice. Discrepanta dintre elita romaneasca si "masele de oameni ai muncii" este inca suficient de mare ca un dialog fertil si o diseminare biunivoca a "interesului national" sa fie corect percepute.
Statul "laturis" si boicotarea istoriei, strecuratul pe sub istorie, descurcareala, neincrederea endemica in lege si autoritati," Ei cu ale lor, noi cu ale noastre!", inteligenta pusa sa pistoneze in folosul smecheriei lucrative au creat un fel de a fi si un mod de a functiona, greu de schimbat peste noapte. Dar nu imposibil.
Un rol extrem de important va trebui asumat de elitele romanesti. De a transfera, prin intermediul unei clase mijlocii aflata in vizibila crestere, restului poporului, parte din forta si prestigiul ei. Al elitei. Al elitelor. Romanesti sau internationale. Avem nevoie imperioasa de modele. "Masele largi" trebuie sa si creada in ceva si sa respecte un anume prestigiu. O autoritate profesionala, artistica, intelectuala. Dincolo de simpatiile si antipatiile politice, ideologice sau ideosincraziile etnice sau religioase. Care, cine, cum? Nu putem sa ne lasam pacaliti la infinit de vedetele media sau de notorietatea unor picioare. De fotbalisti sau fotomodele. Nu se poate ca sa strambam din nas la teme si subiecte grave si sa acordam un credit exagerat la tot felul de nimicuri care ne coplesesc imaginarul realitatii cotidiene. Regretam tonul vag dispretuitor prin care Dl Iliescu a pomenit cuvintele "elitism" si "elitisti" cand s-a lansat intr-o diatriba la adresa lui Vladimir Tismaneanu. Putem pricepe dezamagirea fostului presedinte, omeneasca si de inteles, la urma urmelor, vizavi de concluziile raportului unde apare sifonat, dar nu putem accepta acest punct de vedere, relativ raspandit, vizavi de elitele noastre intelectuale. Pasi pentru o mai buna comunicare intre elite si mase trebuie facuti de ambele parti. Nu este imposibil in noul context european. Daca grecii si turcii au fost ani buni "gastarbeiteri" prin Germania si Italia, dupa doua generatii de muncitori manuali si-au creat propriile elite intelectuale. A fi capsunar nu este o rusine: copiii lor vor deveni altceva, poate doctori, ingineri sau informaticieni. Ideea ar fi sa nu uite de unde au plecat si sa gaseasca un limbaj adecvat cu cei din randul carora s-au desprins. Nu vrem sa complicam o idee simpla: Elitele sunt absolut necesare intr-o societate democratica. Depinde cum vom sti sa le utilizam si sa le valorificam. Dispretul fata de elite este un drum periculos si plin de capcane. Cu riscuri mari si note de plata adunate in timp, extrem de ridicate. Distrugerea elitelor intelectuale de catre nazism si comunism a dus la dezastre inimaginabile. Este sansa democratiilor de a putea regla din mers anume sincope de relationare a elitelor cu masele. Indiferenta elitelor, mai putin vizibila, in mersul unei societati, este la fel de periculoasa ca si "revolta maselor". O cale de buna intelegere se poate intotdeauna gasi. Si ar fi benefica pentru toti.

---

Despre autor: