Acasa in Europa

Preliminarii
Inceput de an, inceput de drum european pentru Romania, inceput de rubrica. Ne-am propus prin luarile noastre de pozitie, gazduite cu generozitate de Adevarul Literar si Artistic, sa analizam, cu ritmicitatea impusa de urgenta noii noastre apartenente europene, acele subiecte care ar trebui sa dea masura raportarii noastre fata de Europa.
Un efort care nu a fost facut pana acum decat partial si la care calitatea de membru al familiei europene extinse ne obliga astazi mai mult decat ieri. Clasa noastra politica a fost preocupata pana pe ultima suta de metri inainte de 1 ianuarie 2007 de transpunerea acquis-ului si, mai nou, de reamenajarea institutionala a Romaniei in perspectiva momentului aderarii. Nu a fost timp de o reflectie mai profunda legata de necesitatea apartenentei la Uniunea Europeana, de contributia noastraefectiva la un proiect aflat in plin proces de transformare.
Poate daca nu am fi avut atatea domenii restante, lucrurile ar fi stat altfel. Am fi avut mult-mentionata strategie postaderare inainte de momentul 1 ianuarie, discutata impreuna cu societatea civila, cu centrele de excelenta universitare si cu partenerii sociali. O paranteza necesara: in discutia despre aceasta strategie nu s-a pus problema cat de publica ar trebui sa fie. Altfel spus, avem nevoie de un document cu caracter de program, scris in obisnuita limba de lemn birocratica care sa poata fi accesat cu un simplu click de pe pagina de web a autoritatilor publice? Ori poate am avea nevoie de un document cu circulatie restransa care sa fie cunoscut de (unele) cancelarii occidentale, nu si de cele din afara spatiului comunitar? Cu alte cuvinte, de cata deschidere avem nevoie in asa fel incat eficienta actiunii sa nu intre in derizoriu? O prima provocare pe care vom avea prilejul sa o analizam in detaliu in interventiile noastre.
Odata intrati intr-un club select avem nevoie sa ne definim pozitia. Romania nu poate avea mandria de a aduce in Uniunea Europeana o economie performanta. Nici prea multe produse cu care europenii sa nu fie familiarizati. Nici macar forta de munca calificata sau nu aceasta este prezenta pe diverse teatre de operatiuni occidentale inca inainte de 1 ianuarie 2007. Singurul element cu care intr-adevar putem contribui la aprofundarea proiectului politic european este o mostenire culturala sireligioasa, o diversitate interetnica si, de ce nu, o viziune asupra radacinilor si viitorului Europei unite. As indrazni sa afirm ca nici nu se asteapta altceva de la noi. Faptul ca Sibiul a devenit Capitala culturala europeana nu cu mult timp in urma reprezinta o mare provocare. Vom fi capabili sa ne ridicam la inaltimea propriilor noastre asteptari? O alta tema pe care o vom dezbate aici pe masura ce proiectele culturale adiacente vor capata o mai mare concretete...
Nu ne propunem ca prin aceasta rubrica sa tratam urgentele politice ale Romaniei care rezulta din calitatea de stat membru al Uniunii Europene. Ceea ce ne dorim sa scoatem in evidenta este dimensiunea profunda, poate nu intotdeauna manifesta, a apartenentei la familia europeana. O asemenea analiza nu poate ignora desigur anumite raportari la felul in care clasa politica va gestiona de acum inainte afacerile europene. Vom recurge la o analiza politica numai in masura in care convergenta intre agenda promovarii valorilor pe care se bazeaza sau ar trebui sa se bazeze societatea romaneasca va fi in mod manifest tangenta cu agenda politica. Spatiul strict politic ne intereseaza doar subsidiar. Vom acorda prioritate felului in care ar trebui sa intelegem apartenenta la un proiect comun, incercand sa construim o cale de urmat, nu o strategie care isi poate pierde oricand ratiunea de a fi si mesajul.

---

Despre autor: