Horia Garbea Cititorul obisnuit mai de curand cu proza lui Nichita Danilov, excelenta si surprinzatoare in Nevasta lui Hans si in Masa si Extraterestrul, va regasi poezia lui cu bucurie. Despre lirica de la debut a lui Nichita Danilov, Eugen Sim

Horia Garbea

Cititorul obisnuit mai de curand cu proza lui Nichita Danilov, excelenta si surprinzatoare in Nevasta lui Hans si in Masa si Extraterestrul, va regasi poezia lui cu bucurie.
Despre lirica de la debut a lui Nichita Danilov, Eugen Simion scria ca este solemna si abstracta. Dupa al treilea volum, Valeriu Cristea vorbea despre austeritate si ascetismul gandirii esentializate prin care poetul facea figura aparte intre colegii sai optzecisti.
Versurile de dupa 1990 nu au dezmintit aceste premise. De urmarit in istoria receptarii critice a lui Danilov oscilatia comentatorilor intre a-l plasa pe autor in descendenta expresionismului ori in aceea a romantismului, unii vazandu-l ca descendent direct al lui Eminescu. E mai putin importanta fixarea unei filiatii. E mai interesanta stabilirea specificitatii poeticii unui autor cu personalitate puternica, radacini culturale ramificate si voce proprie.
Trebuie remarcata unitatea unei opere care cuprinde versuri adunate pe parcursul a doua decenii. N. Danilov face parte dintre poetii egali cu sine care, instituindu-si inca de la debut un domeniu propriu, continua sa-l locuiasca permanent. Poezia lui Danilov este usor de recunoscut de la o carte la alta.
Ce-l impiedica pe autorul Cimpului negru sa cada in autopastisa? In primul rand, forta expresiva a fiecarui poem in parte. Daca abordeaza aceleasi idei si are perspective identice, el gaseste, dincolo de lipsa de varietate, tonul convingator, sinceritatea care impresioneaza mai mult decat diversitatea si jocul inconsecventei. Apoi, economia mijloacelor. Un discurs baroc este susceptibil sa plictiseasca. Expresia simpla, grava a lui Danilov devine patrunzatoare. Poezia lui este verticala, afirmativa, taietura versului este voit inabila, in fond indiferenta, fata de continutul si urgenta comunicarii.
Trebuie remarcat faptul ca apropierea de proza si publicistica a lui Nichita Danilov s-a produs intr-un moment in care poezia sa a fost pe deplin constituita. Din acest punct de vedere, calitatea naratiunilor a lui Danilov este un argument in plus ca poetul isi va schimba uneltele cu ale prozei.
Danilov este un poet al contactului si comunicarii cu sacrul. Este un analist al interfetei terestru-divin pentru care nici erotica nu este decat o forma de intermediere a accesului omului la transcendent. Dumnezeu nu este banuiala sau incertitudine. Prezenta Sa este indiscutabila, coplesitoare. Calea Lui nu poate fi tagaduita. Casa este la Danilov locul de retragere absolut necesar unde poate fi gandit divinul, loc care trebuie parasit pentru lume, adica pentru neantul de deasupra lucrurilor, unde se petrece miraculoasa intalnire.
Azi, Nichita Danilov isi defineste universul si se prezinta intreg intr-un rezumat convingator, egal, definitiv. El ne arata astfel esenta uneia dintre cele mai originale si puternice creatii lirice din ultimii 30 de ani.

CV


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.