Grupul europarlamentar al fobiilor

Ingrijorare mare in Uniunea Europeana: partidele nationaliste si de extrema-dreapta au convenit sa-si creeze propriul grup europarlamentar. Acestea au decis sa lase deoparte rivalitatile, sa-i injure mai putin pe cetatenii europeni din tarile vecine si sa actioneze pe baza unor principii comune.
O mare parte din cei care si-au facut o cariera din a veghea la buna functionare a democratiei se vor apuca cu mainile de cap si vor da ochii peste cap de disperare din cauza ca cetatenii europeni vor plati prin impozite activitatile grupului "Identitate, Suveranitate si Transparenta".
Totusi, nu cred ca ar fi prea multe motive de ingrijorare. In primul rand, faptul ca o serie de politicieni care au socat in repetate randuri "mainstream-ul" politic din Uniunea Europeana si au contestat cu consecventa dezvoltarea institutionala a acesteia au ajuns la concluzia ca trebuie sa se conformeze logicii politice care guverneaza afacerile europene este aproape un fapt imbucurator pentru democratie.
Asta dintr-un motiv foarte simplu: nu poti sa contesti in mod credibil anumite reguli, daca te conformezi, chiar si partial, acestora. In al doilea rand, ramane de vazut cat de viabila va fi constructia aceasta. Temeliile ei sunt subrezite chiar de faptul ca nu toti cei care au o orientare politica nationalista au aderat la proiect. Cel mai clar exemplu este faptul ca Umberto Bossi, liderul "Lega Nord" din Italia, a refuzat sa intre intr-o asociere in care ar trebui doar sa-l acompanieze pe solistul Jean-Marie Le Pen, pe care nu-l suporta.
Si oricata imaginatie ar avea cineva, nu cred ca ar socoti drept probabil un partid european in care sa se regaseasca C.V. Tudor impreuna cu vreun obscur partid de extrema-dreapta din Ungaria. Sau unul in care un polonez din Liga Familiilor Poloneze sa dea mana cu un neo-nazist german care gandeste lumea tot in termeni de "Untermensch" sau "Lebensraum".
Ce au realizat artizanii proiectului a fost sa aduca la aceeasi masa doar partide care au mai putine motive, reale sau inchipuite, sa se injure unele pe altele. In al doilea rand, nu este sigur deloc ca vor reusi sa inabuse actualele resentimente.
Cine stie daca la un "summit" IST, temperamentalul lider al PRM nu va riposta cu referiri la ceafa groasa a bulgarilor cand Volen Sidorov ar scapa un "mamaliciki", deja folosit de Stoicikov cu ocazia meciului de fotbal dintre Romania si Bulgaria.
In mod similar, flamanzii din Vlaams Belang s-ar putea "incaiera" cu francezii din Frontul National, amintindu-si de obscure batalii medievale dintre cele doua natii. Pentru ca asta este una din trasaturile fundamentale ale nationalismului: incapacitatea de a da trecutul la o parte, chiar si cel din vremuri stravechi. In plus, mai toti liderii unor asemenea partide sunt oameni foarte orgoliosi, carora le sare tandara din orice si au reactii disproportionate fata de stimulul perceput ca ofensa.
Deocamdata, s-au pus doar de acord ca "turcul e de vina". Adica unul din principalele scopuri este sa impiedice aderarea Turciei. Obiectiv modest si circumstantial pentru un proiect care se doreste durabil si de anvergura. Totusi, asocierea are si o parte frumoasa, iar competitia poate crea emulatie. Cum ar fi un concurs de "Miss Nationalism". Oana Zavoranu ar avea sanse considerabile de succes, dar ar avea o rivala de calibru: Alessandra Mussolini, al carei bunic a fost Benito Mussolini si cu o matusa arhicunoscuta - Sophia Loren.
Din fericire, nu a mostenit frumusetea de la bunicul ei. Ca si Zavoranu, este actrita. Alessandra a pozat nud intr-o celebra revista pentru barbati, lucru pe care consilierul de imagine nu l-a facut inca. Noi mai speram (sper sa nu iau bataie de la Pepe pentru doleanta asta).
Ar putea chiar sa apara amandoua intr-un pictorial comun in care sa ni se demonstreze, color, nu negru pe alb, ca fata xenofobiei nu este chiar atat de urata. Dimpotriva. De fapt, acesta ar fi cel mai probabil rezultat "palpabil" (scuza-ma, Pepe!) care ar putea iesi din asocierea asta.
In rest, nu ar fi prea multe motive de alarmare. In plus, ar fi chiar conform dreptului la libera asociere care ar trebui respectat de toata lumea. In fond, Occidentul geme inca de partizani ai lui Trotki sau ai comunismului stalinist si nimeni nu se scandalizeaza pe chestia asta.
Dimpotriva, daca vrei sa fii considerat intelectual in Franta inca mai este la moda sa fii stangist. Iar daca xenofobii din toate tarile au ajuns la concluzia ca trebuie sa se uneasca, asta arata cat de mare si de roz este viitorul "Internationalei" brune. Mai ales ca unii dintre ei au admis deschis ca un motiv solid este accesarea fondurilor la care au dreptul celelalte grupuri din Parlamentul European. Adica prefera sa se supuna imperativelor mult-hulitei birocratii europene. Nu putem decat sa fim optimisti cu privire la viitorul UE daca si contestatarii sai vor bani de la ea.

---

Despre autor: