Scrisoare catre parinti - Mamei mele, Europa, si tatalui meu, Continent!

Foto: Miha Agarici si Tibi Manzu
Am trait de mic la o Casa de Copii. Orfan, desi va aveam pe voi in viata, rumeni si dolofani. M-ati lasat printre cei straini de neamul meu, de rosturile mele, de sangele meu, care era la fel de rosu ca al vostru si nu semana in nici un fel culorii Rasaritului. Va strigam cand imi era greu. Niciodata nu mi-a fost usor. Zilele mele au fost intunecate ca noaptea si adormeam flamand cand noptile nici nu apucau sa inceapa. Oho, ce dor mi-a fost de voi! Cat m-a durut ca erati aproape. Durerea mea este acum dragoste, de acum incolo vom trai impreuna. Sa ma iertati. Asa cum toata carnea mea a plesnit, iertandu-va. Ma veti mangaia, ma veti alinta, ma veti face sa uit singuratatea copilariei mele. Nu mai fac de mult pipi in pat sau n-am facut niciodata. Nu mai port de mult scutece. Nu va fie frica. O sa va fie usor. Draga MAMA, draga TATA, am venit acasa. Puneti ceva de mancare si de baut pe masa. Ce-o sa ma-mbat! O faceam de mult, cu vorbe, acum vreau, cu tacerea strugurilor copti. CA FRATII. Romania si Bulgaria sunt frati de Pamant. Vecini despartiti de multe; de limba, de obiceiuri, de traditii, fiecare cu mortii sai, fiecare cu viii sai, dar copii ai acelorasi parinti. Despartiti de o apa mare, Dunarea. Fluviu. Fiecare cu partea lui de apa, Giurgiu, adica malul romanesc, si Ruse, adica malul bulgaresc; Aer si Foc, Pamant si Apa, agheasma marelui Continent Europa. FRATELE ROMAN. 70.000 de locuitori! Giurgiu, 2 ianuarie 2007, ora 14:00. Tot orasul s-a mutat in Centru, restul e pustiu. La Turnul Ceasornicarului, innoit prin grija primarului cu o caciula de cupru, o lume din bucati incearca sa faca un intreg. Rasete feminine. Rasete masculine. Zambete de copil. In aerul insorit si cald pluteau cativa porumbei obezi si mai pluteau cuvinte spuse in bulgareste. Mai toti romanii erau dincolo, ""la bulgari"". Mai toti bulgarii erau ""dincoace"", la romani. Pe o scena improvizata in fata Teatrului Valah, o orchestra harnica si galagioasa de suflatori isi facea treaba in limbajul international al unor partituri consacrate. Am lovit pe cineva; pardon, am zis... Mi-a zis nema. In multimea asta Centrala nu mai aveam cu cine sa vorbesc: Giurgiu era invadat de bulgari, Giurgiu era bulgaresc si, de cateva ore, umbra batranului Turn facut in secolul al XVIII-lea inghitea putin cate putin umbrele fratilor nostri de peste Dunare, in vizita la noi acum, adica in secolul al XXI-lea. Trei baraci aparute peste noapte si supravegheate ager de un om al primariei adunau multimea ca o palnie prin care uleiul de floarea-soarelui ar curge intr-o sticla; ""pe gratis"" se dadeau fasole si carnati, vin si suc si ""Oda Bucuriei"", care suna in urechile tuturor, era mai satula si mai fluenta. La ""fara bani"" e buluc. Pe front, ca intr-o Linie Intai, jos in strada, sute de bulgari; sus, la balcoanele eternelor blocuri, sute de romani. Isi trimiteau plumbii bucuriei de a trai impreuna. Tragandu-si gloante inviau. Romanii din Giurgiu, chiar si lipsind, i-au primit pe bulgarii din Ruse, i-au omenit, i-au socotit frati. LA GRANITA! Uluitoarea viteza de trecere

---

Despre autor: