Praf, pustiu. Suntem in judetul Giurgiu. Am ajuns in doua comune, in Rasuceni si Toporu. "Unde a intarcat lupul oaia", glumeste colegul de drum. Hai sa va zicem ceva cu totul special, daca nu stiati. Zona asta e plina de bucuresteni. Sute de familii
Praf, pustiu. Suntem in judetul Giurgiu. Am ajuns in doua comune, in Rasuceni si Toporu. "Unde a intarcat lupul oaia", glumeste colegul de drum. Hai sa va zicem ceva cu totul special, daca nu stiati. Zona asta e plina de bucuresteni. Sute de familii s-au stabilit aici. Unii au fugit de preturile mari de la oras, de taxe si impozite. Altii s-au saturat de poluare si zgomot. Dar asta nu se intampla doar in sudul tarii. E un fenomen national. Orasenii fug la tara. Mii de oameni au facut asta in ultimii ani. Sociologii spun ca avem de-a face cu un proces de reinventare a satului.
Unde intorci capul dai de oraseni. Aproape ca ne era dor de un taran autentic. Nici pomeneala! Adevarul e ca satele noastre, daca ar fi ramas numai cu tarani, s-ar fi stins. Tinerii au fugit la oras, in anii industrializarii comuniste. Au ramas numai batranii, dar ei se sting. Asa am vazut cum stau lucrurile in comuna Rasuceni. Numai in acest loc sunt, la ora asta, 330 de case parasite. Asa ne-a spus primarul Petre Panait. Mergi pe ulite si din loc in loc vezi gospodarii fara suflare. Numai moartea bantuie acolo. Pe peretele exterior al casei, unde a murit un om, e pusa o panza neagra pe care scrie cine a locuit in acel loc si cat a trait. E un obicei al pamantului. Si sunt atat de multe petice negre...
Preturi mici la case
A murit omul, casa moare si ea, incetul cu incetul. O vezi cum se inclina, cum se curbeaza ferestrele. Parca e fata unui om trist. Acoperisul e gaurit. Pe acolo intra pasarile. Gata, ajunge cu imaginea asta macabra. O asemenea casa poate sa renasca. Cum? E cumparata de un orasean. Preturile pleaca de la 40 milioane de lei vechi si ajung chiar si la 180 de milioane. Pret mai mare pentru casa mai buna si teren mai mult in jurul locuintei. Dar, in general, suprafata de teren e de aproximativ 1.000 de metri patrati. Mai aflam ceva de la primarul din Rasuceni. Comuna avea 6.000 de locuitori in anii '80, iar azi mai sunt 2.620 de suflete. Ca sa vezi cum satele noastre erau cat pe ce sa moara!
Fost militar, actual taran
Pornim pe ulitele batatorite de pasii oamenilor si de rotile carutei. E liniste. Intram in magazinul care ne iese in cale, sa intrebam de bucuresteni. "Uite bucuresteanul!", ne face cunostinta vanzatoarea cu Traian Gava, care statea la o masa, langa soba incinsa, la o tuiculita. Omul pare mai degraba fiu al satului, cu mainile mari, batatorite de munca. Si fata arsa de soare. Ne invita acasa la el. Casa mare, frumoasa, pe care o si extinde acum. Face baie, bucatarie. "Am cumparat casa in 1992, cu 300.000 de lei. Am muncit un an, ca taximetrist, pentru banii aia". Omul nostru a fost maistru militar. Azi e pensionar. "Am vrut sa fug de poluarea din Bucuresti. Credeti-ma, daca ma duc acum doua zile in Capitala, simt ca ma sufoc. Nu mai suport orasul ala. Aici e alta viata, la tara, la aer curat". Stiti cine ne zice asta? Un om care a trait toata viata in Bucuresti.
O noua viata la 70 de ani
Intrebam prin comuna unde mai sunt oraseni. Satenii ne spun ca "e puzderie". Asa stiam si de la autoritatile locale, ca mai mult de 100 de familii de bucuresteni s-au stabilit in Rasuceni, in ultimii sase ani. "Sunt de treaba. Ne intelegem bine cu ei", spun taranii autentici despre noii lor vecini. Culmea e ca nu se intorc fiii satului la vatra. Vin aici numai oameni care n-au avut pana acum vreo legatura cu mediul rural sau cu aceasta localitate. Asa il cunoastem si pe Mihai. Nu vrea sa ne spuna numele intreg. Desi nu-i dam varsta asta, dupa cum arata, are totusi 70 de ani. A cumparat casa in urma cu un an. A dat pe ea 60 de milioane de lei, dar a mai investit inca 80 de milioane pentru imbunatatiri. Are si stupi. "De cand eram mai tanar aveam de gand sa ma retrag la tara. Nu pot sa stau degeaba. Am nevoie de miscare. Vreau sa am animale si pasari in curtea mea", ne zice gazda, care a locuit pe vremuri in cartierul Drumul Taberei, intr-un apartament cu patru camere, pe care l-a vandut.
Casa la tara, confort de oras
Mai e un lucru interesant. Gospodariile orasenilor nu seamana cu cele ale taranilor. Cu toate ca orasenii stau in casele batranesti, pe care le-au renovat. Cei veniti de la oras au mobila moderna. Vor confort. Si-au tras apa de la fantana, prin teava, astfel incat dau drumul la robinet, cand au nevoie de lichidul vital. Au televizoare color, pereti varuiti ca la oras, fara inflorituri. Isi fac bucatarie si baie in noua lor locuinta. Pana si curtea arata altfel. E sistematizata. Impartita pe sectoare, totul fiind delimitat prin gardulete din sarma sau printr-o "perdea" naturala de flori sau pomisori. Asa exista sectorul animalelor, al pasarilor, zona de plante ornamentale sau cea pentru legume. Ca sa nu mai spunem ca sunt oraseni care si-au adus cu ei si cateii ori pisicile de la bloc. Animale de companie. Sunt si alte diferente. De bani. Taranul care are o pensie de vreo 700.000 de lei, de pe vremea cand lucra in agricultura socialista, nu prea pricepe de ce oraseanul are cinci sau sapte milioane de lei pensie, dupa munca in fabrica. "Ei zic ca au fugit de la oras ca sa scape de saracie. Dar au pensii mari. Noi ce sa mai zicem, ca ne-am ales cu doi lei dupa o viata de munca la camp", cade pe ganduri nea Vasile din satul Cucuruzu.
Telefoane publice in sate
Ne intoarcem la cunostinta noastra, primarul din Rasuceni, care are ganduri mari.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.