Baciu - Dumitrescu: armonie si extaz

In legendara Biblioteca Universitara din Iasi, in viscerele careia se intampla mult freamat carturaresc, de curand a fost inaugurata o galerie de arta: "Eleusis". Trecand peste faptul ca prezentului cultural i se adauga inca un spatiu de respirare artistica, ceea ce este demn de toata lauda chiar si intr-un oras ca Iasiul, obisnuit cu asta, trebuie spus ca emotiile si febra noii iesiri in lume, nu au lipsit. Emil Stratan, curatorul, si inventatorul de... "Eleusis", s-a oprit in deschiderea galeriei cu arhitectura fastuos-glaciala, pentru un vernisaj de exceptie, cu doi mari artisti: Constantin Baciu (desen/gravura) si Mircia Dumitrescu (sculptura).
Constantin Baciu, iesean prin nastere si prin vocatie (da, exista vocatia de a fi iesean), a parasit, din pacate nu de mult, aceasta lume.
Opera lui, vitala, recognoscibila prin gratia desfasurarii ei, proteica si suava, deliberat copilareasca si patimas expresiva, pare cronica unei umanitati ce copleseste prin candoare si prin maiestrie sau, mai bine spus, printr-o maiestrie a candorii. Nimic nu a ramas neobservat de ochii acestui mare ales al creionului, al penitei, al gravurii si al culorii. (I)materialitate cu contururi zbuciumate sau dimpotriva, lezate de tihna, copilarirea mainii ce atinge deseori, ca o fulgerare hartia, tehnici mixte, amestec uimitor de umor si de caldura, laviuri ce par fragmente de vis, chipuri, animalute, fructe, copaci totul intr-un vartej de sentimente si nostalgii descarcate cu frenezie vizuala. Constantin Baciu a iubit cercul, i-a transmis dramatism, l-a "rostogolit" cum insusi spune, cu infometare si tandrete peste tot, pasional, si i-a dat inima. Un amanunt devine la Constantin Baciu un fapt intens de traire. Artistul si-a mutat privirea de la un lucru la altul, de la un fapt la altul, grabit sa nu piarda nimic din inocenta, frumusetea sau durerea acestei lumi. Cartile pe care le-a ilustrat de-a lungul vietii sunt un amestec fermecator de cuvinte si imagini.
O opera de o persuasiva armonie!
Mircia Dumitrescu, Ariel al artelor vizuale, artist de mare clasa, constructor de carti fabuloase, profesor dedicat studentilor pe care-i pastoreste cu risipa de spirit acaparatoare, a dascalilor din alte vremuri, a raspuns invitatiei de-a expune le galeria "Eleusis", aducandu-si din "depozitul lui artistic", din "banca lui de date", sculpturi care nu au vazut pana acum lumina zilei, pregatite pentru o expozitie personala exhaustiva, din 2008.
Desenele, gravurile si picturile lui Mircia Dumitrescu, au continut in cele cateva decenii germenii secreti ai bronzurilor animaliere. Ochiul lui exersat, natura lui proteic-navalnic-stiutoare, instinctul dezmembrarii si al recompunerii lucrurilor, liniile care nasc neasteptate volume, intrunesc datele unei opere de un rascolitor lirism.
Sculpturile de la Galeria "Eleusis", asezate alaturi de desenele si gravurile lui Constantin Baciu, imbiba spatiul cu o senzualitate patetica.
Pisicile din bronz, grupate intr-o atitudine famelic-amara, stranii forme in spatiu, au vizavi de ele pe cei doi caini de dimensiuni diferite, halucinanti cerberi-pasivi ai propriei animalitati. Incremeniti in bronzul fumuriu-rosietic, au caracter, forta interioara, si atitudine dureros-umana. Mircia Dumitrescu poseda stiinta inertiei studiate, sculpturile lui traind, din oricare unghi le-ai privi. Masiva forma umana este un fel de Icar-androgin-amputat. Facut din lemn, acest material cald si obedient, troneaza tragic asupra micilor "haite" si "turme" de animale domestice: pisici, caini si oite. Mircia Dumitrescu este un confesiv ce isi poarta generos si senin povara marelui sau har.

---

Despre autor: