Romania nu-si poate permite o relatie deficitara cu Rusia

In repetate randuri, in cadrul acestui an, presedintele Traian Basescu a cautat sa prezinte aspectele fierbinti cu care se confrunta sectorul energetic din Romania. Framantarile si ingrijorarea majora au in centru escaladarea in 2006 a preturilor la titei, cu recul direct asupra gazelor.
Pe firul repetatelor discursuri, presedintele tarii a atins aspecte care reclama analize, probleme care isi cauta rezolvari. Printre acestea, diminuarea dependentei energetice pana la nivelul zero, constructia la Cernavoda a reactoarelor 3 si 4, cresterea productiei de energie electrica pe baza de carbune autohton, cresterea productiei de energie electrica din surse regenerabile, cresterea eficientei energetice, diversificarea furnizorilor externi pentru purtatorii de energie, respectiv gaze. De asemenea s-a luat in calcul faptul ca Rusia sa accepte investitii externe, respectiv UE, in sectorul energetic, si ca NATO sa capete responsabilitati pentru securitatea infrastructurilor de transport titei si gaze.
Fara a patrunde in detaliile fiecarei probleme, dar aducand in scenariul energetic factori economici sau geopolitici, cateva considerente pertinente ni se par a putea aduce unele clarificari.

Dependenta energetica zero, o utopie

In ecuatia raporturilor dintre cresterea economica a unei tari si necesarul de energie, Romania a avut un excedent intern la purtatorii de energie, in urma cu 25-30 de ani.
De atunci, la titei si la gaze declinul natural al zacamintelor a adus deficite in balanta energetica, apelandu-se la importuri. Cererea de energie, pentru petrol si gaze, fata de ritmurile prevazute pe termen mediu si lung nu mai poate fi acoperita din surse interne. De aici, dependenta energetica zero nu apare decat o lozinca politica fara acoperire.
Cresterea capacitatii nuclear-electrice la Cernavoda, prin inca doua reactoare, 3 si 4, ridica in randul specialistilor cateva probleme. Procedeul CANDU al reactoarelor 1 si 2 apartine de o generatie depasita. O generatie nou aparuta ar fi recomandabila. Timpul de contractare a unor echipamente de inalta tehnologie poate constitui, insa, un impediment. Capacitatile de productie sunt deja ocupate pe multi ani.
Cresterea folosirii carbunilor din Romania, in centralele electrice, poate suplini alte produse din import, cum sunt gazele. Chiar daca resursele mari de carbune ale tarii sunt de o valoare scazuta calorica, totusi prin cresterea pretului la alti combustibili, lignitul romanesc devine competitiv. Bineinteles, prin retehnologizari in centralele electrice, cu reducere de costuri si cresteri de randamente in kilowatul produs. O ilustrare este Grupul nr. 4 de la CET Paroseni, modernizat prin tehnologie japoneza, Itochu, Hitachi si Toshiba. Costurile de productie pe megawat vor fi reduse prin modernizare de la 106,8 $ la 47,4 $.

Productia de biocombustibili, in stadiu incipient

Legat de extinderea surselor regenerabile in producerea de combustibili, Romania se afla abia intr-un stadiu incipient, modest. Ne referim in primul rand la biocombustibili.
De cel putin trei decenii, Brazilia a dezvoltat continuu producerea metanolului din trestia de zahar. S-a ajuns ca peste 20% la suta din consumul auto sa fie acoperit de metanol. Malaezia, cu 20 de ani in urma, avea in faza de pilot obtinerea de combustibil pentru motoare cu ardere interna din uleiul de palmier, palmdiesel. Recent s-a anuntat trecerea la faza industriala pentru palmdiesel.
Uleiul de rapita a fost cercetat, incercat si abilitat cu capacitati de a putea fi transformat in combustibil energetic. Recomandarile UE pentru Romania indica, pana la aderare, ca un nivel de 2% din consumul de carburanti sa fie de origine bio, si pana in 2010 sa atinga 5,75%. In situatia actuala a Romaniei, preocuparea pentru biocombustibili este redusa, anemica. Primele estimari arata ca Romania poate dispune de circa 500 mii tone anual de ulei vegetal din rapita, soia si floarea-soarelui, ca suport la producerea biodieselului. Primele incercari sunt timide, dar promitatoare.

Relatii programatice comerciale si tehnic-tehnologice cu Rusia

Cu privire la aspectele global externe ale produselor energetice, referirile la o politica UE comuna, securitatea transporturilor de hidrocarburi fluide, titei si gaze, la flexibilitatea Rusiei la furnizarile sale, problemele sunt la scena deschisa, dar cu nuante si particularitati geolocale. Dezideratele UE pot avea si elemente de uniune, dar si factori locali, nationali. Un exemplu ar putea fi edificator. Bulgaria a inceput inca din anul 1980 demersurile pentru o noua centrala nucleara la Belem. Actualmente, investitia acestui obiectiv este contractata cu Atomstroiexport din Rusia, unde Gazprom detine 49% din actiuni. De aici, unele tari, ca in cazul Bulgariei, pot capata un caracter privilegiat vizavi de restul clientilor Gazprom din UE.
Romania trebuie sa aiba mai multa initiativa, sa abordeze si sa dezvolte cu partenerii rusi din domeniul surselor de energie un schimb pragmatic, nu numai pe relatia comercial-diplomatica, dar si pe cea tehnic-tehnologica, schimburi de know-how. Este o problema care isi poate gasi legaturi de trecut, traditionale, dar conjunctura actuala va necesita abordarea problemei dintr-o perspectiva reciproc avantajoasa.

Infobox

In calitate de presedinte al Consiliului National Roman din cadrul Consiliului Mondial al Energiei, Iulian Iancu, la Conferinta de la Bucuresti "Strategii energetice pentru o politica europeana" din octombrie acest an, a aratat si unele aspecte care marcheaza carentele din sistemul responsabil al energiei din Romania. Presedintele CNR a afirmat: "Cel mai grav este ca Romania, in momentul de fata, risca sa devina o pata alba in noile trasee europene de transport hidrocarburi. Am esuat in proiectul Constanta-Omisalj-Trieste, este blocat proiectul Nabucco, pentru ca in ceea ce priveste relatia diplomatica, Rusia a reusit, impreuna cu Iranul, sa blocheze ceea ce inseamna stabilirea de preturi la gaze pe plan mondial. Iata, acum apare o noua alternativa la Nabucco dinspre Rusia, prin sudul Europei, ocolind Ucraina si Romania la pachet. Avem blocat si aproape anulat proiectul de inmagazinare subterana la nivelul a doua miliarde de metri cubi de gaze naturale, pentru ca, intre timp, pe o relatie diplomatica foarte abila, Ungaria a reusit sa semneze acest acord cu Rusia, intre companiile Gazprom si MOL, si fac cel mai mare depozit de inmagazinare in Ungaria". Tot Iulian Iancu a mai subliniat faptul ca in prezent, si in contextul directivelor UE, Romania ar trebui sa actioneze in baza a doua documente: foaia de parcurs cu un orizont de 15 ani si dezvoltarea durabila cu un orizont de 25 de ani.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe