Discut ocazional cu diversi profesionisti din media&publicitate despre Dan Diaconescu si televiziunea sa. Fara ura, fara resentimente, fara mofturi de intelectuali ofticati ca nu vedem pe la OTV ecranizari din dialogurile lui Platon. Am observat ca s
Discut ocazional cu diversi profesionisti din media&publicitate despre Dan Diaconescu si televiziunea sa. Fara ura, fara resentimente, fara mofturi de intelectuali ofticati ca nu vedem pe la OTV ecranizari din dialogurile lui Platon. Am observat ca sint doua curente de gindire in aceasta chestiune. Unii, desi contesta calitatea artistico-educativa a programelor OTV, au o parere buna despre faptul ca Diaconescu a reusit cu mijloace tehnice precare (o sufragerie, doua telefoane, zece televizoare pe peretele din spate, citeva fotolii si un set de pahare pentru apa) sa faca un rating acceptabil si sa-si fidelizeze un segment de public. Altii considera dimpotriva ca ratingul OTV, obtinut cu predilectie la talk-show-ul de seara al dlui Diaconescu, nu e relevant pentru afacere. Ca pentru a asigura un suport rezonabil pentru publicitate trebuie sa ai o grila de programe care sa-ti permita insertii de spoturi pe mai multe publicuri-tinta, astfel incit agentiile sa poata gestiona flexibil si eficient spatiul achizitionat. Asadar, cu publicul actual, Diaconescu nu ar obtine un rating tip bila-de-plumb, ci unul de tip gogoasa-dodoloata. O batalie urbana n-o cistigi cu o mie de racani nemincati, ci cu o suta de lunetisti profesionisti, cu venituri constante. Argumentul pe care-l aduc e simplu: 99,99% dintre produsele care beneficiaza de publicitate pe OTV sint branduri locale, slabe, ciugulite de ici, de colo, sau cel mult obtinute prin mici bartere intre patroni si dl Diaconescu. Opinentii din a doua categorie nu sint interesati de kitschareala programelor, spunind ca ce apare in studio, vrajitoare sau oameni-pinguini cu fildesi in fund, nu-i priveste. Dumneavoastra in care tabara va aflati?
Despre autor:
