Terminatorul Niculae

In anul 2000, consortiul INTERAGRO al lui Niculae a castigat o licitatie ilegala, instalandu-se la carma Societatii Nationale "Tutunul Romanesc" (SNTR) SA. Cum contractul de privatizare incheiat cu Ministerul Agriculturii si Alimentatiei (MAA) a fost desfiintat in Justitie, baronul tutunului si-a recapatat avansul de zece milioane de USD platit.
Numai ca, timp de sapte luni de zile, cat a condus destinele SNTR, acesta a devalizat societatea cu peste 20 de milioane de USD. Pe urma a chemat MAA in judecata, pentru recuperarea unor asa-zise "dobanzi legale", penalitati si cheltuieli de judecata, scotand statul dator cu peste zece milioane de dolari, adica mai mult decat platise initial.
Printr-un contract de stingere a datoriilor, din 2001, Niculae a cazut la pace cu reprezentantii ministerului, in schimbul datoriei pretinse primind 53,72% din SNTR. Fara sa scoata vreun ban din buzunar si, de data asta, fara licitatie. In schimb, MAA nu i-a cerut socoteala pentru devalizarea de 20,6 milioane USD pe care a provocat-o la SNTR, pe parcursul celor sapte luni cat s-a aflat ilegal la conducerea societatii. Datoriile s-au majorat in permanenta.
Prin contractul de stingere a datoriei, Niculae si-a asumat si responsabilitatea platii unor restante la stat, in valoare de 1430 de miliarde de lei. De asemenea, a mai promis ca nu va schimba obiectul de activitate al societatii timp de zece ani, nu va disponibiliza personal si va investi, timp de cinci ani, suma de 40 de milioane USD in societate. Nici una dintre aceste promisiuni desarte n-a fost respectata de baronul tutunului, datoriile SNTR majorandu-se in permanenta. In numai doi ani, Ioan Niculae a inchis fabricile de tigarete de la Ramnicu Sarat, Timisoara si Iasi, dupa ce a instrainat toate utilajele, iar ce n-a putut vinde, a ajuns la fier vechi. In acelasi timp, cladirile si terenurile aferente au intrat in circuitul imobiliar. Acelasi lucru s-a petrecut si cu fabricile de fermentare a tutunului, acestea fiind transformate in simple centre de colectare de la producatori. O singura fabrica de fermentare mai functioneaza la ora actuala, la Zimnicea, fieful fostului ofiter de Securitate.
Statul a redevenit majoritar
La data de 1 aprilie 2003, dupa ce ministerul renuntase la pachetul de 46,28% detinut la SNTR in favoarea Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS), Niculae si complicii sai au mai comis o marsavie. Printr-o majorare dubioasa de capital, statul a redevenit actionar majoritar la SNTR, cu un procent de 56,4%. In acest mod, societatea a beneficiat ilegal de prevederile Legii nr. 137/2002 privind stergerea datoriilor si acordarea unor facilitati societatilor comerciale cu capital majoritar de stat. Asadar, restantele de mii de miliarde de lei au fost trecute la datoria publica, dintr-o miscare de condei, fara sa se intrebe cineva daca acele datorii au fost generate de stat ori de baronul tutunului.
A treia privatizare
Dupa ce SNTR a fost scutita de plata la bugetul de stat a nu mai putin de 122 de milioane USD, ministrul APAPS, Ovidiu Tiberiu Musetescu s-a gandit sa privatizeze societatea pentru a treia oara, institutia pe care o conducea detinand - cum spuneam - un procent de 56,4% din capitalul social al "Tutunului Romanesc". Ioan Niculae n-a avut nimic impotriva si stia el de ce. In acest sens, Musetescu a gasit repede un investitor strategic, recomandat de baronul Niculae, mare specialist in productia de tutun, dar care n-avea nici o treaba cu productia de tigarete. Prin contractul semnat la 21 ianuarie 2004, consortiul TOBACCO 2003/UE devenea actionar majoritar, SC INTERAGRO SA ramanand cu restul de 43,6% din capitalul social al societatii. In conditiile in care, in anul 2001, societatea fusese cotata la o valoare de circa 85 de milioane USD, la care se adaugau tot felul de stocuri existente, APAPS a vandut SNTR pentru doar 1,6 milioane USD. Si asta dupa ce a scutit-o de datoriile istorice (de 122 milioane USD) amplificate de Niculae, dupa cum am aratat. Contul 407 - "clienti incerti"
Totodata, TOBACCO se obliga sa efectueze un program de investitii de patru milioane USD, sa nu schimbe profilul de activitate al societatii timp de zece ani si sa creasca productia de tigarete si tutun. Nimic din toate acestea nu s-au petrecut, dupa cum se va vedea. In perioada 2002 - 2004, INTERAGRO SA si INTERACTION SRL, ambele controlate de acelasi baron al tutunului, au ridicat tigarete de la SNTR in valoare de 420 de miliarde de lei. Dupa privatizarea din 2004, s-au returnat circa 50 de miliarde de lei, in tot timpul trecut "Tutunul Romanesc" fiind pus in situatia de a angaja credite bancare neperformante, pentru a-si putea continua productia. Dupa instalarea TOBACCO la conducere, cele patru milioane de euro destinate programului de investitii au fost folosite pentru plata salariilor, accizelor, taxelor, impozitelor si dobanzilor datorate statului. In acest timp, datoriile lui Niculae au figurat, in contabilitate, in contul 407 - "clienti incerti". Ce este mai grav, INTERAGRO si INTERACTION n-au fost obligate la plata unor penalitati de intarziere si, cu atat mai putin, la onorarea macar a dobanzilor legale percepute de regula de Banca Nationala a Romaniei. Ca daca s-ar fi intamplat asta, baronul tutunului ar fi trebuit sa scoata din buzunar macar dublul celor 420 de miliarde, pe care le-a folosit ani de zile. Abia in vara anului in curs, Ioan Niculae a platit aproximativ jumatate din datoria restanta.
Amnezie multilateral dezvoltata
In mod normal, dupa asa-zisa cesionare de actiuni a grupului INTERAGRO SA catre terti, acestia ar fi trebuit sa preia si obligatiile asumate de consortiul lui Niculae, angajate prin Contractul de stingere a datoriei din 11.12.2001. Asa ar fi fost normal si legal. Era vorba, printre altele, despre mentinerea obiectului de activitate a societatii pe o perioada de zece ani, timp in care aceasta nu putea fi dizolvata, despre recunoasterea Contractului colectiv de munca la nivel de ramura, despre obligatia investirii a 40 de milioane USD, in termen de cinci ani, despre producerea, timp de zece ani, a tigarilor ieftine, care se adreseaza paturilor sociale cele mai defavorizate si multe altele. Numai ca TOBACCO 2003/UE ori GALAXY TOBACCO SA n-a preluat nimic, aceste obligatii fiind total uitate si de cei care ar fi trebuit sa monitorizeze afacerea incheiata cu investitorul strategic, in perioada post-privatizare. Dintre multele aspecte referitoare la acest delicat subiect, ne vom opri in materialul de fata asupra unuia singur. In anul 2003, "Tutunul Romanesc" avea circa 2500 de salariati. Astazi mai sunt doar 700 in toata tara. Restul au fost determinati sa plece de buna voie, prin metode despre care deja am vorbit.
Privatizare nula de drept
Consiliul Concurentei nu a aprobat niciodata imprumutul acordat de stat SNTR, in valoare de 122 de milioane USD, la nivelul anului 2003. Ceea ce denota, fara putinta de tagada, ca privatizarea "Tutunului Romanesc" SA este nula de drept, conform actelor incheiate intre vanzator si cumparator. Cu toate acestea, APAPS putin i-a pasat, tragand toate sforile ca restantele respective sa fie trecute la datoria publica, in mod cat se poate de fraudulos. Interesant este faptul ca, in Contractul de privatizare semnat de Ovidiu Tiberiu Musetescu cu TOBACCO 2003/UE, exista urmatoarea prevedere: in cazul in care nu se aproba ajutorul de stat, contractul se desfiinteaza de drept.
In aceasta situatie, asa-zisul investitor - in realitate format tot din firme in care Niculae este actionar - a solicitat prelungirea termenului cu trei luni, ca timpul sa treaca si lumea sa uite aceasta poveste. Presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), succesoarea APAPS, si anume Mircea Ursache (foto), a recunoscut ca SNTR n-a revenit, in realitate, in proprietatea statului, decat pentru o scurta perioada de timp. Totusi, a fost de parere ca situatia poate fi remediata, prin intocmirea unor anumite acte aditionale. Cu alte cuvinte, dupa atatea falsuri si incalcari ale legii, n-ar fi un capat de tara daca s-ar mai comite una, pentru intrarea in legalitate.
Din SNTR
n-a mai ramas nici numele
In urma unor cesionari de actiuni la ceas de seara, actionariatul SNTR s-a schimbat in mai multe randuri. De asemenea, in vara acestui an, "Tutunul Romanesc" a primit denumirea de SC GALAXY TOBACCO SA. Impartirea capitalului social a ajuns, in octombrie 2006 - dupa datele obtinute de la Oficiul National al Registrului Comertului - sa fie impartit astfel:
- C.T.S. SRL (societate a unor cultivatori de tutun din Italia): 75,08%
- GALAXY ENERGY INTERNATIONAL Ltd. (off-shore inregistrat in Insulele Virgine Britanice): 23,36%
- Antonello Celestini (persoana fizica, fiul octogenarului Elvio): 0.095%
- Asigurarea Romaneasca - ASIROM SA: 0,73%
- Rafinaria ASTRA ROMANA SA Ploiesti (ambele controlate de Ioan Niculae: 0,73%
Asta ar insemna, pentru un ochi neavizat, ca Ioan Niculae nu se mai afla in linia intai. Total neadevarat. In realitate, baronul tutunului este prieten la catarama cu familia Celestini, fapt pe care italianul nu l-a contestat, ci dimpotriva. Dupa toate aparentele, magnatul este si actionar in cele doua societati, ca doar n-ar fi dat closca cu puii de aur din mana de dragul gintei noastre latine.
A doua piata din Europa de Est
In anul 2001, conform unui studiu intocmit de Pricewaterhouse Coopers Management Consultants SRL, Romania era apreciata ca fiind a doua piata de tigarete din Europa de Est, dupa Polonia. Aceasta producea un volum de 38.000 de tone, respectiv 1,9 miliarde de pachete de tigari, reprezentand valoric aproximativ un miliard USD. In timp, de la o acoperire a pietei de tigarete de 30%, SNTR a ajuns in 2001 la doar 11%, iar in 2006 la circa 3%. In momentul de fata se produc doar tigarete clasificate, din punct de vedere al clasei de calitate, in categoria submedie si populare. Ceea ce denota ca in acest domeniu de activitate nu s-a depus nici un efort investitional, intentia de distrugere a productiei autohtone de tigari fiind evidenta.
Afacere imobiliara de proportii
Dupa data de 1 ianuarie 2007, toti producatorii de tutun si tigarete, se vor orienta spre tarile ramase in afara comunitatii europene, unde se mai acorda subventii pentru productia de tutun, iar mana de lucru este ieftina. Printre acestea se va afla si Romania, dupa integrare. Ceea ce inseamna ca GALAXY TOBACCO SA n-are nici un motiv sa investeasca in tara noastra decat, cel mult, in domeniul imobiliar. Si, daca ne aplecam putin asupra strategiei adoptate de acest consortiu, este cat se poate de clar ca lucrurile stau exact asa. Din cele sase fabrici de tigarete din teritoriu, una singura mai functioneaza, la Sfantu Gheorghe. Fabricile de fermentare a tutunului si celelalte 11 puncte de lucru (cate or maifunctiona dintre acestea) vor avea in curand aceeasi soarta. Cu privire la cercetare, ar fi ilar sa mai facem calcule. In concluzie, intreaga inginerie financiara pusa la cale de Ioan Niculae, cu complicitatea reprezentantilor statului, a avut un singur scop. Si anume, acela de a distruge din temelii "Tutunul Romanesc", patrimoniul societatii urmand a fi valorificat pe piata imobiliara a fierului vechi si a vanzarilor utilajelor la mana a doua. Dar asupra acestui subiect ne vom referi in materialul urmator.
Profit astronomic
Fabrica de tigarete Bucuresti se intinde pe o suprafata de 66.000 mp. Tandemul TOBACCO - Niculae a platit pentru intreaga SNTR suma de 1,6 milioane USD, gratie marinimiei reprezentantilor statului. Valoarea imobiliara a societatii (doar terenurile) se ridica la circa 66 de milioane USD. Ceea ce inseamna ca - referindu-ne doar la fabrica din Capitala - profitul atinge cote astronomice, demne de invidiat de orice magnat din lume. Terenul din Bucuresti se poate vinde pe putin la 1000 USD/mp, dar mai exista si numeroase utilaje in stare de functionare pe care se pot incasa bani frumosi. De asemenea, nici din fierul vechi rezultat profitul nu este de neglijat.

---

Despre autor: