Niculae a fumat "Tutunul Romanesc"

In episodul de ieri am demonstrat cum a reusit consortiul pastorit de magnatul Ioan Niculae sa fure mai mult de jumatate din "Tutunul Romanesc", cu complicitatea unor inalti functionari din MAA. Astazi, continuam dezvaluirile, din care se va vedea nu numai ca nimeni n-a fost tras la raspundere in urma acestei escrocherii, dar statul a scutit SNTR si de plata unor restante
in suma de 841.945.473.316 lei vechi, trecandu-le la datoria publica.
Pe scurt, SC INTERAGRO SA a magnatului Ioan Niculae a castigat in anul 2000, o licitatie trucata pentru cumpararea pachetului majoritar de actiuni la SNTR. Trebuia sa plateasca 40 de milioane USD si sa preia datoriile societatii in suma de 55 de milioane USD. Licitatia a fost contestata si anulata de instantele de judecata. Totusi, Niculae a apucat sa plateasca un avans de zece milioane de USD, inscriind INTERAGRO SA la Oficiul National al Registrului Comertului in mod ilegal. Timp de sapte luni cat a administrat-o, SNTR a fost devalizata sistematic de gasca lui Niculae, care s-a infruptat din stocurile si productia celor 12 fabrici, trei uscatorii si alte 11 puncte de lucru din intreg teritoriul. Chiar si daca si-a primit inapoi cele zece milioane USD investite, magnatul a chemat MAA in judecata, solicitand asa-zise dobanzi legale, penalitati si cheltuieli de judecata ce au ajuns la astronomica cifra de aproape 210 miliarde de lei. Adica, mai mult decat platise initial. Manifestand un dezinteres dubios pentru averea statului, mai bine-zis o complicitate condamnabila, reprezentantii MAA nu s-au omorat sa conteste pretentiile aberante ale lui Niculae. Asa se face ca, pana la urma, au cazut la pace cu acesta, in schimbul datoriilor acordandu-i magnatului 53,72% din SNTR. Escrocheria a fost posibila prin subevaluarea actiunilor, pe care MAA nu s-a obosit sa o conteste in vreun fel. Si asa, Ioan Niculae a ajuns majoritar la SNTR, fara sa plateasca vreun leu din buzunar si fara licitatie. Ba a mai inregistrat si un profit frumusel de peste 20 de milioane USD, timp de sapte luni cat a administrat societatea in mod ilegal.
Privatizare contrara legalitatii
Cu ocazia unui control efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei, in anul 2004, intreaga marsavie a fost data in vileag. In termeni spusi cu perdea, Curtea de Conturi a ajuns la concluzia ca reprezentantii MAA i-au fost complici magnatului in "diminuarea patrimoniului privat al statului". De asemenea: "Fara nici un efort financiar si in afara oricaror proceduri legale de privatizare, SC INTERAGRO SA a devenit actionar majoritar la SN Tutunul Romanesc SA Bucuresti. In fapt, prin incheierea contractului de stingere a datoriei, institutia publica (MAA - n.r.) a eludat cadrul legal in domeniul privatizarii si a incalcat in mod flagrant principiile care guverneaza desfasurarea proceselor de privatizare, respectiv principiul transparentei, egalitate de tratament intre cumparatori si formarea pretului de vanzare ca raport intre cerere si oferta".
Cu toate acestea, asa cum MAA s-a aratat impasibil la furtul SNTR, nici alte autoritati nu s-au aratat deranjate de ingineriile financiare ale lui Niculae.
Marinimie ministeriala
Ca sa se dea o spoiala de legalitate cadoului constand in 53,72% din actiunile "Tutunului Romanesc", Ioan Niculae a fost de acord sa semneze cu MAA, acum aflat sub guvernare PSD-ista, un Contract de stingere a datoriei, incheiat la data de 11.12.2001. In schimbul datoriei de 209.917.345.366 lei, ministerul atribuia SC INTERAGRO SA un numar de 1.591.778 actiuni, avand o valoare nominala de 223.000 lei fiecare, dar socotita subevaluat la doar 131.876 lei, dupa cum am aratat in episodul anterior. Actiunile au fost eliberate de orice sarcini, tot gratie marinimiei reprezentantilor MAA. Dar opera caritabila nu s-a oprit aici. Ministerul si Agentia Domeniilor Statului (ADS), din subordinea acestuia, s-au obligat sa "depuna toate diligentele pentru ca sumele datorate de catre Societate bugetului de stat si fondurilor speciale la data semnarii Contractului, reprezentand impozite, taxe si alte obligatii bugetare (impozite) sa fie reesalonate pentru rambursare printr-o hotarare de guvern, pe o perioada de 5 ani de la data semnarii Contractului, cu o perioada de gratie de 6 luni, in rate semestriale egale, si de asemenea: orice dobanda, penalitate, comision sau majorare cu privire la impozitele respective sa fie anulata". Pe deasupra, MAA si ADS se mai angajau sa faca si un pic de trafic de influenta pe langa Consiliu, Concurentei, astfel incat aceasta entitate "sa autorizeze fara nici o obiectie reesalonarile si anularea impozitelor".
SNTR, din nou in dificultate
La inceputul anului 2002, pentru a imbunatati activitatea SNTR, Niculae a cazut de acord cu federatiile sindicale "Tigareta" si "Tutunul Romanesc" sa modifice Contractul colectiv de munca. Datorita priceperii sale de negociator, magnatul a obtinut diminuarea unor drepturi ce se acorda salariatilor, ca: reducerea numarului de salarii brute in cazul disponibilizarii de personal, a primelor de pensionare, a adaosurilor la salarii acordate de sarbatori, micsorarea diurnei de deplasare si altele. La aceeasi data au fost disponibilizati noua sute de oameni, tendinta de concediere manifestandu-se in continuu si la ora actuala.
In acelasi timp, datoriile "Tutunului Romanesc" inregistrau cuantumuri tot mai mari de la luna la luna. Trebuia gasita o noua solutie ca firma controlata de Niculae sa se bucure de inca o binefacere guvernamentala, pe spatele contribuabilului. Parlamentul a dat, in 2002, Legea nr. 137 privind stergerea datoriilor si acordarea unor facilitati de care beneficiaza societatile cu capital majoritar de stat. Numai ca la SNTR, majoritar era consortiul INTERAGRO. Si-atunci, s-a gasit o solutie de compromis, ce-i drept, dar absolut ilegala.
Statul a fost perdantul
La data de 1 aprilie 2003, ca SNTR sa poata beneficia de Legea nr. 137/2002 privind stergerea datoriilor unor societati comerciale la care statul este actionar majoritar, s-a recurs la o noua smecherie. Mai intai, la 13 februarie 2003, MAAP s-a spalat pe maini de actiunile SNTR, cedandu-le Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS). Apoi, printr-o majorare mascata de capital, statul a redevenit actionar majoritar, la 1 aprilie 2003, de Ziua pacalelilor. Ca atare, din moment ce APAPS a devenit actionar majoritar la Tutunul Romanesc", cu un procent de 56,4%, putea beneficia de trecerea unor restante neachitate la datoria publica. Ceea ce s-a si intamplat, in mod ilegal.
In Nota privind concluziile rezultate in urma controlului efectuat la SNTR, Carol Dina (foto), presedintele Comisiei de Privatizare a Senatului remarca printre altele:
- in perioada mai 2000 - decembrie 2003, datoriile SNTR au crescut de la 55 milioane USD la 122 de milioane USD;
- in 2003, Guvernul a anulat datoria de 122 de milioane USD (in baza Legii nr. 137 -n.n.) desi gestionarea societatii a fost controlata in buna masura de INTERAGRO;
- in ianuarie 2004, Guvernul a anulat si datoriile la bugetul de stat pe anul 2003;
- ultima majorare de capital prin care APAPS devine actionar majoritar s-a realizat intr-un mod controversat care constituie obiect de cercetare pentru organele abilitate ale statului. Fara aceasta inginerie nu s-ar fi putut aplica prevederile Legii nr. 137/2002 privind stergerea datoriilor si acordarea celorlalte facilitati de care beneficiaza societatile cu capital majoritar de stat. Este clar pentru orice om de buna credinta ca statul este perdantul, iar INTERAGRO castigatorul".
Dovada cardasiei
Inainte de a cadea la pace in privinta vanzarii pe gratis a SNTR si a semnarii Contractului de stingere a datoriei, MAAP si INTERAGRO au comandat firmei PricewaterhouseCoopers Management Consultants SRL un studiu privind situatia financiara a "Tutunului Romanesc". Mai precis, pentru estimarea valorii de piata a actiunilor reprezentand 100% din capitalul social al SNTR, la data de 31 august 2001. Acesta a fost intocmit pe baza informatiilor furnizate de reprezentantii SNTR, care faceau deja parte din gasca lui Ioan Niculae. Dar si asa, evaluatorul tot a ajuns la valoarea de 85 de milioane USD, chiar daca compania se afla, de facto, in stare de faliment. Si ar mai fi de mentionat un lucru. De la data la care magnatul s-a instalat in fruntea "Tutunului Romanesc", cand datoriile se ridicau la 55 de milioane USD, s-a ajuns la cifra de 75,6 milioane USD. Adica, in numai sapte luni de gestionare frauduloasa, Ioan Niculae a reusit sa devalizeze societatea cu 20,6 milioane USD.
Prieteni la catarama
Prin Contractul de stingere a datoriei, MAA i-a mai dat lui Niculae si mana libera, angajandu-se ca, "in calitate de actionar semnificativ, sa nu exercite dreptul sau de vot, impiedicand cursul obisnuit al afacerilor sau aplicarea legislatiei in vigoare". Totodata, i-a mai promis in scris ca va depune toate diligentele pentru "obtinerea unei politici de accizare a tigarilor care folosesc tutun romanesc, in vederea mentinerii si dezvoltarii productiei autohtone de tutun". Prin acelasi contract, SC INTERAGRO SA si-a mai asumat datoriile SNTR, in suma de 1430 de miliarde de lei, iar ministerul a renuntat la toate actiunile in instanta impotriva sa.
Promisiuni desarte
In continuare sa vedem si cateva dintre obligatiile asumate de consortiul lui Ioan Niculae. Facem mentiunea ca, pana la aceasta data, nici macar una n-a fost respectata, macar partial, dupa cum vom demonstra in serialul nostru. SC INTERAGRO a promis ca va mentine obiectul de activitate al SNTR pe o perioada de zece ani si ca nu va decide dizolvarea voluntara a societatii. SC INTERAGRO a promis ca va prelua si va recunoaste Contractul colectiv de munca al salariatilor, respectand si aplicand legislatia in domeniul protectiei sociale. SC INTERAGRO a promis ca, in termen de cinci ani va efectua investitii in societate, in valoare de 40 de milioane USD din surse proprii sau atrase.
Inca o teapa trasa statului
In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei s-a constatat ca firma lui Niculae a tepuit din nou statul, prin intermediul MAA. "Desi s-a angajat la realizarea de investitii in volum de 40 milioane USD, in termen de 5 ani de la semnarea Contractului de stingere a datoriei, fructificand lipsa unei clauze privind esalonarea anuala, a amanat realizarea angajamentului investitional, existand riscul sa gliseze realizarea acestuia pana la data limita, respectiv 11.12.2006, iar in situatia cea mai putin dorita, de a nu realiza in parte sau in totalitate acest angajament".
Fabrici puse pe butuci
In doar doi ani, Ioan Niculae a reusit performanta de a inchide fabricile de tigarete de la Ramnicu Sarat, Timisoara si Iasi. Nu inainte de a vinde sau a transfera toate utilajele existente. Ce nu s-a putut vinde, a ajuns la fier vechi. De asemenea, terenurile aferente au intrat in circuitul imobiliar, magnatul inregistrand succese financiare notabile din aceasta activitate. In ceea ce-i priveste pe fostii salariati, acestia au fost convinsi prin tot felul de metode sa intre in somaj. Nici cele sase fabrici de fermentare a tutunului nu stau mai bine, toate fiind puse pe butuci, fiind transformate, de fapt, in centre de achizitii de tutun de la producatori. Una singura mai functioneaza, la Zimnicea - fieful lui Ioan Niculae.

---

Despre autor: