Ciucurencu m-a ajutat cel mai mult

Absorbit de geometriile lui, pictorul Stefan Sevastre isi consuma, fara pulsiuni galagioase, cu o sfiiciune ce tine de delicatete si de inteligenta creatoare, propriul echilibru, ca pe un dar de la Dumnezeu. Rareori se poate vedea in imagine o consecventa mai indarjita, mai vitala, mai fatisa, ca in pictura lui Stefan Sevastre.
In atelierul de pe strada Eforie, unde "lumina de nord" pluteste deasupra lucrurilor ca un duh benefic, s-au intamplat in ultimele decenii multe gesturi pe care panzele le-au primit cu lacomie vizuala.
Lucrarile expuse nu de mult la Galeria "Dialog", al caror echilibru muzical a acoperit spatiul imens, fac parte dintr-o opera ce se va defini in timp ca una cu vocatia luminii.
La cei optzeci de ani, pictorul si-a admirat propriile lucrari, spunand cu un umor cald: "Am ajuns la concluzia ca expozitia este o reusita".
Stefan Sevastre, impresionanta expozitia pe care ati deschis-o la Galeria "Dialog". De altfel, dupa cum stiti am si scris asta intr-o scurta cronica. Ati aparut in lume cam rar in ultimii ani. Lucrati mai putin?
Da, lucrez mult mai putin. De fapt sunt si bolnav.
Nu mai aveti energie?
M-a cam parasit memoria si asta ma deranjeaza. Imi aduc aminte numai lucruri ce tin de trecutul meu indepartat, cand eram copil la scoala primara. Ce mi se intampla acum, pe moment, uit.
Nu ati uitat totusi de expozitia pe care ati deschis-o la Galeria "Dialog".
Ma rog, asta mi-a intrat repede in constiinta, fiindca e vorba de lucrul meu de atatea decenii. Urmez un tratament care ma mai ajuta sa nu progreseze boala.
Ati avut o memorie foarte buna inainte?
Nu, nu a fost grozava... dar acuma...
Sa... uitam de asta Stefan Sevastre! Spuneti-mi va rog, ce stapaniti cel mai bine ca pictor, care este partea de care ati fost cel mai sigur, in lucrul dumneavoastra?
Am un atelier de pictura, Iolanda Malamen. Atelierul din strada Eforie este lucrul de care tin seama si de care sunt foarte sigur. Nu e foarte spatios, dar am lucrat intotdeauna cu placere in el. Este un spatiu care ma cheama...
Cum cade lumina in atelier?
Bucuria noastra, a pictorilor este ca avem atelierele cu lumina de nord. Graficienii au lumina in partea cealalta. Lumina asta de nord si lumina constanta conteaza foarte mult pentru un atelier de pictor. Sunt un diurn si pentru mine lumina asta a fost benefica.
Ce v-a interesat cel mai mult in pictura pe care o faceti?
M-a interesat in mod deosebit o anumita simbolica a formelor. Dialogul cu niste forme care au si o valoare a lor simbolica...
Din propriile marturisiri, aveti o mare iubire pentru Steriadi.
Datorita lui Steriadi am intrat in Institut, desi nu dialogam cu el in ceea ce faceam. Pictura mea nu raspundea anumitor roziuri specifice lui si din cauza asta se crea un usor conflict. Pamanturile si tigancile pe care le aveam ca modele erau si ele mai patinate, mai grizate si nu mergeau roziurile pe care mi le punea el cateodata. Dar dupa ce Steriadi pleca, eu le stergeam. Faptul ca el ma aprecia totusi a insemnat foarte mult pentru mine.
Ce ati mai invatat de la el ca tanar entuziast, cu vocatia picturii?
Poate ca ce e mai bun in mine am invatat de la el. Eu ma gandeam acum de fapt la altceva: la formele de la care plec. La o lume a mea simbolica. De unde se pleaca si cum se nasc ele, pornind (dupa cum bine ati scris) de la geometrie. Geometria ma intereseaza atat de mult, incat pun pret pe articolul pe care l-ati scris dumneavoastra. Noi ne caznim sa departajam demersurile noastre in "arta concreta" sau "arta abstracta", cand de fapt exista un lucru mult mai adevarat si mai direct: geometria.
Nu am fost buna la geometrie, Dumnezeu nu mi-a dat aceasta capacitate, desi as fi dorit lucrul asta. Probabil de aici a venit atasamentul meu fata de pictura dumneavoastra.
Aceasta geometrie este totul pana la urma. Spiritul geometric!
Ati facut mult figurativ in tinerete, dupa care v-ati rupt in chip radical de el. (Stefan Sevastre este incomodat si nelinistit de soneria de la usa, care taraie lung, insistent. Face o pauza, dupa care continua).
Va marturisesc cinstit ca, de fiecare data cand ajung la Galeria "Dialog", imi place expozitia mea. Am ajuns la concluzia ca este o reusita.
Ar trebui sa fie itineranta, prin mai multe orase din tara.
Nu este deloc usor. Aici sunt lucrari stranse de prin muzee, din colectii... Ar fi un efort si financiar, si organizatoric. Transportul, ambalarea lor, in fine nu m-am gandit la asta. E mai greu. De fapt cel mai trist lucru este ca nu avem un mare Muzeu de Arta Moderna foarte bine reprezentat si vizibil la nivel european. Eu spun si ca nu mai avem oameni de cultura care sa vorbeasca despre asta, sa fie mereu prezenti.
Totusi exista Dan Haulica. Si dau doar un nume. A vorbit la vernisajul dumneavoastra.
Dan Haulica a venit special de la Paris pentru expozitia mea, facandu-mi o surpriza nemaipomenita! Mi-a dat telefon spunandu-mi: "Ti-am si vazut lucrarile". A vorbit foarte frumos. Da, inca avem nevoie de Dan Haulica.
Pictura pe care o faceti are legaturi stranse cu muzica.
Acum ma gandesc la Capoianu. Care ar mai fi oare aproape de pictura pe care o fac eu? Dumneavoastra v-ati oprit mai adanc la spiritul geometric. Sigur ca geometria ar cam trebui sa le lege pe toate: toate dedesubturile acestea ale creativitatii. Ii spuneam lui Capoianu: "Tu ai facut odata muzica pornind de la plastica. Esti un compozitor ales bine de mine? Ai facut si la omuletul lui Gopo muzica...
Dumitru Capoianu este un compozitor foarte bun, complex. A fost gandita foarte bine insotirea cu muzica lui la vernisaj.
Nu l-am ascultat decat partial, dar este intr-adevar un compozitor foarte bun, bogat in orchestratie...
Din pacate se stie foarte putin despre muzica simfonica romaneasca... Cati dintre noi am ascultat compozitii de Corneliu Cezar, Octav Nemescu, Doina Rotaru, Anatol Vieru s.a.m.d.? Unii au plecat din tara facand o cariera componistica de prestigiu.
Am gandit o muzica clasica pentru pictura mea. Daca as fi pictat pentru o anume muzica ar fi fost cu adevarat un dialog.
Inspirate picturile cu cele trei culori ale drapelului.
Eu am intrat intr-o lume in care am incercat sa fac putina ordine si am pornit de la faptul ca drapelul tarii este un drapel nearmonic. Pentru mine armonia este lumina alba.
Albul ca si negrul nu sunt culori in pictura.
Daca ele fuzioneaza... Daca ajungi la fuzionarea luminii albe nu poti sa pui culorile din tricolor in cantitati egale.
Asadar, ati pictat replici ale tricolorului.
Am dat o replica. Drapelul armonic este cu rosu, galben si albastru in forme inegale. Am impacat cele doua lumi: patratul, cercul si triunghiul cu rosu, galben si albastru. Atunci se stabileste un dialog aproape stiintific intre ceea ce inseamna relatiile posibile intre culoare si forma.
Aproape legi optice...
Asa este. Drapelul tarii noastre, repet, nu trebuia sa aiba culorile in cantitati egale. Trebuiau sa fie in cantitati inegale, pentru ca fiecare culoare isi are energia care impune cantitatea sau aria diferita.
Nu faceti imagine vandabila si cu toate astea figurati in colectii particulare.
Nu au prea fost vandute: au fost mai mult daruite. Erau oameni pe care-i simpatizam si m-am simtit aproape obligat sa le ofer lucrari de-ale mele. Lucrarile cand ajung undeva expuse isi exercita functia pentru care au fost facute.
Stefan Sevastre, in ce situatie se afla acum pictura romaneasca?
E bine ca ati spus pictura si nu arta.
De ce?
Am spus-o si o mai spun in continuare: noi nu suntem artisti, noi suntem pictori. Ce cauta notiunea asta introdusa din afara?
Sa precizam: pictori, sculptori, desenatori, ceramisti... Am spus bine?
Asta e meseria noastra. De unde povestea cu "artisti"? Este cea mai mare gafa, pe care n-au facut-o cei dinainte. Cand traia Steriadi, spre exemplu, el isi spunea pictor. Niciodata nu se intrebuinta notiunea asta. Cei de-acum au inventat-o, ei care nu au nimic in comun cu duhul picturii, sculpturii...
Va deranjeaza atat de mult?
O, foarte mult.
Mie si "artist plastic" mi se pare ridicol.
E chiar vulgar. O vulgarizare inacceptabila. Arta plastica! Intr-adevar, ce ridicol!
Sa amintim de culorile cu care lucrati, pe care le preferati.
In primul rand lucrez cu energiile fundamentale: rosu, galben si albastru. Daca le am pe acestea, trebuie sa am si cealalta triada: verdele, violetul si oranjul. Astea sunt cele care au stat la baza. Intr-un fel, paleta spectrala. Registrul este larg.
De la ele o infinitate de nuante...
De acolo vine si punerea de acord a patratului cu rosul, a albastrului cu cercul si celelalte forme care isi au logica lor interioara. Culoarea este una cu geometria.
V-a influentat Ciucurencu?
Ciucurencu m-a ajutat cred, cel mai mult, fiindca el vedea lucrurile prin culoare. Era un colorist. El nu facea delimitari. Avea un cult pentru lumina alba, ceea ce inseamna ca a ravnit la armonie. Are stapanirea spatiului prin culoare...
Caldul si recele.
Caldul adus in fata si recele in spate... El a reusit sa creeze spatialitatea prin culoare. E un mare colorist. Am avut surpriza sa-i placa niste lucrari de-ale mele si m-a impresionat asta. Se uita la ele, dar nu stia ca-mi apartin. M-a descoperit si asta m-a facut fericit.
Ce i-a placut in pictura dumneavoastra?
Culoarea. Era vorba de dominanta calda, pe care si el mergea foarte mult. Mi-a fost de altfel profesor.
Ce alt pictor v-a influentat?
Noi nu suntem artisti, suntem pictori si aici nu se poate sa nu fiu de acord cu Paul Gherasim care imi spune acelasi lucru.
S-a produs vreo mutatie in pictura?
Pai... s-a produs, pentru ca pictura nu mai este pictura. A rupt-o cu traditia.
Ce inseamna traditie?
Cunoasterea elementelor care constituie universul si folosirea lor. Este o rupere.
Poate chiar o fuga?
Poate. Apar din cauza asta multe nazbatii, cunoasteti asta. Si culmea, nu le fac numai cei tineri; au ajuns si profesorii sa faca asa ceva.
Ati facut "instalatii"?
"Instalatia" mea este atelierul. Este locul in care ma simt bine cand ajung. Cu lucrari mari, de aproape doi metri care respira si le vad cand deschid usa atelierului in lumina de nord.
Cum este un privitor inteligent al picturii? Este mai solicitat astazi?
Ma gandesc de pilda la expozitia lui Pastina.
Asta de la Palatul Mogosoaia.
Pastina vede pictura, suprafata respira, exista adancime. Daca am vibratia pentru suprafata si am adancimea, am stabilit spatialitatea.
Numai pictorii vad asta?
Nu neaparat. Pentru cine vede in spatiu nu e greu de vazut. Unii pictori sunt dublati de teoreticieni foarte buni.
Cei din Grupul "Prolog", de exemplu.
Da, imi place mult Mihai Sarbulescu dintre ei. Este un teoretician foarte bun. Eu am necazuri cu memoria si uneori mi-e teama sa nu gresesc, dar mi-i aduc aminte; comunic cu ei. Au profunzime si lumina. Nu sunt violenti. Da, da, imi plac cei din "Dialog".
Cum ati vrea sa va fie privita pictura peste... sa spunem 50 de ani?
Ce ati vrea sa se vada in ea?
Nu pot sa spun nimic despre asta. Privind-o, or s-o priveasca asa cum pot ei, daca va rezista in timp. As vrea totusi sa se remarce echilibrul spatial.
Ati iubit matematica?
Oarecum. N-am fost un matematician declarat. Sunt poate un geometru.
Am stabilit deja acest lucru, Stefan Sevastre.
Sunteti optimist sau lucid in privinta viitorului?
Mai mult lucid.

---

Despre autor: