Bucurestiul avertizat

Se vorbeste foarte mult in acest moment despre initiativa dvs. privind transparenta. Inainte insa de a ajunge la acest subiect, care sunt garantiile ca opinia publica europeana poate avea incredere in afirmatia dvs. privind nevoia de transparenta? Poate acest lucru este cel mai dificil de realizat: increderea in dorinta dvs. de a realiza o totala transparenta la nivelul structurilor institutiilor europene si a beneficiarilor fondurilor structurale...
Cred ca am reusit sa realizam pasi importanti in vederea realizarii unei transparente reale. Atunci cand am fost desemnat comisar pentru problemele Administratiei, Auditului si Luptei Anti-frauda, aveam doar doua tari care dadeau publicitatii informatiile privind destinatarii fondurilor structurale si subsidiilor. Acum, in mod voluntar, avem 12 tari care fac asta si s-a luat decizia politica privind obligatia tuturor statelor membre de a face acest lucru. Cred ca este vorba despre un pas inainte important si semnificativ deoarece daca ne adresam cetatenilor si le spunem ca avem politici foarte bune in domeniul fondurilor structurale si subsidiilor pentru agricultura, dar nu le putem spune care sunt rezultatele, atunci ei pot sa gandeasca cum ca ceva e posibil in neregula. Acesta este rezultatul direct al lipsei de informatie: daca spui ca 80% din date sunt confidentiale, atunci cu siguranta oamenii nu vor mai crede in Europa. Publicarea listei beneficiarilor fondurilor europene este un gest prin care ne demonstram angajamentul nostru real in favoarea transparentei. Urmatorii pasi in acest domeniu sunt rezolvarea problemelor legate de chestiunea integritatii, intrarea in domeniul eticii politicianului, publicarea tuturor intereselor economice ale decidentilor europeni. Desigur, chiar si in acest moment, comisarii sunt supusi unor reguli extrem de stricte in acest sens, dar ele nu se aplica si la nivelul Parlamentului European. Ceea ce lipseste la nivel european este un fel de organism de monitorizare care sa dea o evaluare a unor situatii care nu sunt prevazute in regulamentele actuale. Atunci cand am fost in tara dvs., am vorbit cu autoritatile romane despre acelasi lucru si stiu ca exista si o decizie privind infiintarea in Romania a unui organism care sa se ocupe de aceste aspecte. Este un domeniu extrem de important si un asemenea organism inca nu exista in Europa, dar el va fi creat deoarece urmeaza o propunere facuta de comisie in anul 2000. Un al treilea lucru important este clarificarea domeniului de lucru al organizatiilor de lobby. In acest sens, pot sa va spun ca vom crea un registru al acestor organizatii si astfel vom avea listati cea mai mare parte a lobby-stilor, iar publicul va putea sa le cunoasca atat biografiile, cat si obiectivele organizatiilor pentru care lucreaza.
Care a fost reactia pe care ati inregistrat-o la nivelul opiniei publice?
Pana in acest moment, este una foarte pozitiva, iar asta ne incurajeaza in demersul nostru.
Dar de ce toate acestea au venit atat de tarziu, de ce ati asteptat atat de mult pentru a initia aceste demersuri. Nu ma refer acum la demersul dvs. personal, ci la actiunea Comisiei Europene in general ca si a Parlamentului European care, poate, va accepta in viitor sa se supuna acestor reguli? Si, ca a doua parte a aceleiasi intrebari, care sunt acum obstacolele care mai exista inca?
Nu pot spune ca exista realmente o opozitie fata de acest demers. Dar romanii, ca si estonienii, trebuie sa se obisnuiasca cu procesul foarte complicat de luare a deciziilor la nivelul UE. Avem doua organisme legiuitoare, Consiliul European cu foarte complicatele procese decizionale la nivelul COREPER, Consiliul de Ministri, apoi Summit-urile, cel mai inalt nivel de luare a deciziilor, apoi Parlamentul European si procesul de conciliere intre cele doua organisme... Apoi avem Comisia Europeana a carei activitate este extrem de cuprinzatoare si care trebuie sa fie apta sa absoarba intreaga complexitate a culturilor si atitudinilor europene. Iata, suntem acum in pregatirea rezolvarii acestei probleme a integritatii. Secretarul nostru general a incheiat activitatea de colectare a informatiilor privind modul in care aceasta problema este rezolvata la nivelul statelor membre. Numai pentru a pregati o propunere competenta care sa fie bazata pe practicile si traditiile din statele membre, este nevoie de foarte mult timp. Dar impartasesc punctul dvs. de vedere ca anumite lucruri au cerut mult prea mult timp...
In multe dintre Rapoartele de tara ale Comisiei Europene, in cele ale Parlamentului European, Romania apare ca avand de infruntat marea problema a coruptiei. S-a vorbit chiar despre o coruptie endemica. Toate astea au dus la aparitia unei imagini negative si persistente. Considerati ca Romania este, in continuare, o tara-problema la nivelul UE din acest punct de vedere? Care credeti ca este, in acest context, capacitatea noastra reala de a absorbi fondurile europene si de asigura transparenta asupra folosirii lor?
Decizia definitiva a fost luata: Romania va fi membra UE de la 1 ianuarie 2007. Aceasta este esenta raspunsului la intrebarea dvs. Romania este o tara care isi are problemele sale, din acest punct de vedere nu reprezinta o exceptie, dar aceste probleme nu au fost considerate ca fiind obstacole in calea obtinerii statutului de tara membra UE. Desigur, exista toate aceste rapoarte care mentioneaza o serie de deficiente, inclusiv in domeniul protectiei intereselor financiare comunitare. Desigur, eu nu sunt raspunzator de problema acquis-ului comunitar in acest domeniu, responsabilitatea ii apartine colegului mei Frattini si el face aceste analize. Dar ceea ce stiu este ca, in Romania, exista decizia implantarii sistemului de baza care asigura transparenta si duce la evitarea fenomenelor de coruptie, s-au luat masurile de baza in acest sens. Dar ca toate acestea sa devina o practica curenta in activitatile de fiecare zi, asta cere timp. Si in alte tari europene implantarea sistemului a cerut si cere in continuare timp si de aceea, prin intermediul ziarului dvs., lansez un apel tuturor institutiilor romanesti din domeniu sa depuna rapid toate eforturile pentru a face ca sistemul sa functioneze. Nu este vorba despre o institutie sau alta, este vorba despre un intreg sistem si am in vedere respectarea reglementarilor privind licitatiile, atribuirea subsidiilor, etc. (...) Sigur ca e nevoie de timp, de ani de zile pentru imbunatatirea situatiei, dar pot spune ca da, exista probleme, dar situatia este departe de a fi fara speranta. S-au inregistrat pasi promitatori in directia formarii unui sistem functional. Aceasta este si parerea colegului meu, comisarul Frattini.
Ce aveti de spus in ce priveste fondurile comunitare, cele care vor urma sa ajunga masiv in Romania dupa momentul aderarii?
Raspunsul este extrem de simplu: nu sunteti pregatiti, n-o sa aveti banii! In anumite domenii, programele nu vor fi finantate pana in momentul in care nu veti avea Agentii certificate care sa poata gera fondurile respective. Pot sa va spun ca, in tara mea, Estonia, procesul de certificare a acestor agentii a fost unul extrem de dur si de sever. Concluzia, singura concluzie posibila, este ca, daca nu veti fi gata, banii raman aici, la Bruxelles! Apoi s-a discutat foarte mult despre subiectul recuperarii banilor prost folositi, subiect extrem de important atunci cand se realizeaza documentul final de descarcare bugetara la nivelul Comisiei, actiune care cade direct in raspunderea mea. In cazul in care se constata o violare clara a regulilor existente, Comisia Europeana poate cere banii inapoi. Iata, in cazul Greciei, Comisia Europeana a solicitat restituirea sumei de 500 de milioane euro, asta pentru a va spune ca se poate ajunge la sume foarte mari. Dar mai exista si posibilitatea suspendarii temporare a platilor. Procesul de monitorizare este continuu si putem spune ca, la nivelul Comisiei Europene, avem destule puteri pentru a stopa rapid risipirea banilor, daca avem semnale ca se produce asa ceva. Este in propriul interes al Romaniei sa se asigure ca Agentiile nationale lucreaza bine si curat.
Care considerati ca poate fi rolul mass-media in acest proces?
Din momentul lansarii initiativei asupra transparentei, ma bucur sa spun ca sprijinul acordat de mass-media a fost foarte puternic. Mai mult chiar, a constituit un factor decisiv deoarece, in toate tarile in care am mers, prima intrebare a fost mereu legata de nevoia de a asigura transparenta privind utilizarea fondurilor europene. Si daca aceste informatii erau confidentiale, daca presa nu putea putea avea acces la ele, atunci era o problema. Presa poate sa aduca la lumina o serie de aspecte fundamentale cum ar fi, in opinia mea cea mai importanta dintre toate, conflictul de interese. Spre exemplu, daca se descopera ca esti membru al Parlamentului ai si actiuni, la o companie de telecomunicatii spre exemplu, presa trebuie sa prezinte acest lucru, astfel incat toata opinia publica sa fie corect informata asupra situatiei. Rolul presei este si trebuie sa ramana unul determinant in asigurarea transparentei reale a mecanismului luarii deciziilor si, evident, in cazul folosirii corecte a fondurilor europene.

---

Despre autor: