Bedros Horasangian: Papa si Pamuk

Este limpede ca suntem intr-un moment de rascruce: UE- cu sau fara Turcia ? Pe de o parte sunt chestiunile litigioase legate de trecut, statutul si drepturile minoritatilor din Turcia, pe de alta situarea geostrategica, interesele politice si economice legate de situatia de ansamblu din Orientul Mijlociu. Admiterea Turciei in UE poate fi benefica pe termen lung. Va fi un proces extrem de dificil si de durata, dar, care, ar putea fi un model de integrare a lumii islamice in mecanismele democratiilor occidentale. Vizita Papei Benedict al XVI-lea vine intr-un moment tensionat al relatiilor dintre Sf. Scaun si Ankara. Ca si recentele incidente politico-diplomatice dintre Paris si Ankara legate de contenciosul dramaticului si complexului dosar armenesc. Cu toate acestea, este limpede ca oricate obstacole ar sta in calea unor noi negocieri intre parti, oricate dispute se pot ivi pana la gasirea unei "dezvoltari durabile" si reciproc admise, este mai buna calea contactelor directe.
O atitudine mai putin rigida atat a Turciei, cat si a UE, s-ar putea intalni cu atitudinea si mesajul, cu mare incarcatura simbolica, a recentului laureat al Premiului Nobel, scriitorul turc Orhan Pamuk. Produs al intelighentiei democratice si prooccidentale turcesti, cu toate frustrarile si deziluziile ei, atasat valorilor traditionale turcesti, dar si educat in spiritul marii culturi europene, Orhan Pamuk poate deveni un nou simbol al Tuciei de maine. Asa cum a fost, pe o alta spirala a istoriei, o alta personalitate marcanta precum generalul Mustafa Kemal, ajuns primul presedinte si fondatorul Republicii Turcia. Chiar daca astazi numeroase forte politice turcesti il contesta pe Orhan Pamuk, iar recunoasterea internationala este privita chioras si de pe alte pozitii decat cele strict artistice, o anume atitudine si consecventa angajat-camusiana, am putea spune, pot oferi un nou model si simbol Turciei de maine. Pentru turci, dar si pentru o Europa unita si solidara cu valorile multiculturale. Dincolo de reactiile unor militanti islamisti, dincolo de reactiile acre si scrasnite ale unor politicieni de la Berlin sau Bruxelles. O solutie de compromis negociata ar putea aduce comunitatile celor trei mari religii in conflict astazi la o "coexistenta pasnica". Oricat de hrusciovian ar suna pentru auzul nostru slabit de formule agresiv-belicoase. Turcia poate avea un viitor prosper in cadrul UE daca va reusi sa-si impace prezentul cu propriu-i trecut. In aceeasi perspectiva privim si vizita Papei Benedict la Ankara, Istanbul si Efes. Crestinismul, dupa o mie de ani de schisme si disidente se poate intoarce la origini, impacand printr-o atitudine conciliant-ecumenica solidaritatea unei lumi divizate inutil. Reconcilierea dintre Vatican si Ortodoxia Rasariteana nu poate fi decat binevenita. Benedict si Patriarhul Bartolomeu pot contribui si ei la reunificarea Europei. Este limpede ca o mare personalitate, precum este scriitorul turc Orhan Pamuk, alaturi de alti lideri spirituali, pot schimba cursul istoriei. Scrisul lui Pamuk, credinta in dialog si deschidere ecumenica si interconfesionala a actualului Papa Benedict pot conduce la o "reinviere a sperantei" tuturor. Intr-o Europa consolidata si renascuta din propriile erori si cataclisme. Orhan Pamuk ar putea fi cel mai bun negociator al Turciei in dialogul, chiar si multilingvistic, cu Uniunea Europeana.

---

Despre autor: