Gabriel ANDREESCU: Simbolurile religioase in scoli: o decizie istorica

Marti, 21 noiembrie, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD)
a dezbatut petitia profesorului de filozofie Emil Moise.
Petentul considera afisarea simbolurilor religioase pe peretii salilor de clasa o discriminare impotriva persoanelor agnostice, atee, indiferente, ori de alta confesiune decat aceea specifica simbolurilor. In unanimitate, Colegiul director al CNCD a adoptat cateva principii dintre care cele mai importante sunt cerinta de respectare a caracterului laic al statului, autonomia cultelor si afisarea simbolurile religioase "doar" in cursul orelor de religie sau in spatiile destinate "exclusiv" invatamantului religios.
Decizia CNCD a fost luata in conditiile unei presiuni extraordinare. Pe masa de lucru a Consiliului se aflau opinia Ministerului Culturii si Cultelor si a Ministerului Educatiei si Cercetarii. Prima sustinea patetic, sub semnatura secretarului de Stat pentru Culte, mentinerea simbolurilor in scoli. Dar, ca lector la o Facultate de Teologie Ortodoxa, domnul Adrian Lemeni nu poate asigura neutralitatea statului in raport cu manifestarea libertatii religioase. Mai mult decat atat, domnul Lemeni a coordonat un manual de Religie ortodoxa in care Martorii lui Iehova, Baha'I si mormonii sunt diabolizati. Aceste comunitati ar fi secte care santajeaza, mituiesc si exploateaza saracia ori fanatismul oamenilor.
La randul lui, Ministerul Educatiei s-a derobat intr-un mod straniu de responsabilitatile ce-i revin punand prezenta icoanelor pe seama vointei profesorilor, a elevilor si parintilor. Folosind rationamente de acelasi calibru, directoarele Liliana Preoteasa si Margareta Blaga invocau existenta in hoteluri a Bibliilor, uitand faptul ca in aceleasi camere de hotel pe masa asteapta si o sticla de vin.
Pozitia ministerelor a fost asistata de diatribele la adresa initiatorului si sustinatorilor. In asteptarea verdictului CNCD, au curs acuzatiile unor grupari ortodoxiste, ziaristi si persoane necunoscute. Profesorul Emil Moise a fost pus sub ancheta Inspectoratului, a fost amenintat cu moartea, fetitei i s-a schimbat profesoara de muzica, s-au dat telefoane ca sotia sa fie data afara din serviciu. Despre Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta, implicata in demers, s-a scris pe un forum ca sustine oficial traficul de organe, rapirea si uciderea copiilor pentru a li se extrage organe pentru implantare in occidentalii degenerati, "pe langa sustinerea scufundarii copiilor nevinovati din Romania in tutunul, drogurile si alcoolul occidental, dupa ce au fost infectati cu SIDA...". Unii ziaristi au fost doar un pic mai putin vehementi. Cativa fosti securisti si informatori si-au etalat si ei fidelitatea cultica. Este adevarat in acelasi timp ca organizatiile neguvernamentale si personalitatile implicate traditional in combaterea discriminarii au imbratisat demersurile profesorului din Buzau.
Intr-o astfel de atmosfera infernala, Colegiul director al CNCD a luat hotararea calificata in titlu "istorica". El si-a asumat independenta institutionala pe care o cere legea si a avut curajul sa decida conform principiilor desi in fata i se arata pumnul. Ura apocaliptica a unor comentarii "crestine" ce au urmat deciziei arata ca prezenta insemnelor religioase in scoli va fi subiectul unei confruntari de durata. Caci, cum argumenta pe vremuri Ernst Gellner, in societatea moderna controlul educatiei este mai important decat controlul fortelor armate.

---

Despre autor: