Zoe PETRE: 17 noiembrie

Se implinesc azi 10 ani de la victoria candidatului CDR Emil Constantinescu in alegerile prezidentiale. Importanta acestei victorii este deseori programatic ignorata, drept care voi enunta cateva fapte.
Prima alternanta la putere in Romania post-decembrista a stopat consolidarea definitiva a dominatiei aparatului PCR reciclat. Daca Ion Iliescu ar fi castigat la 17 noiembrie, el ar fi castigat definitiv batalia pentru continuitate.
Legile de restituire a proprietatii, obstructionate de PDSR si PD, nu ar fi existat. Ele au ajuns in parlament doar dupa ce presedintele Constantinescu a obtinut in 1999 din partea tuturor partidelor recunoasterea dreptului fundamental la proprietatea privata.
Nu ar fi fost pronuntata niciodata condamnarea publica a regimului comunist. Constantinescu a rostit-o, a cerut iertare in numele statului roman celor persecutati atat de represiunea comunista (1997), cat si de dictatura legionara si antonesciana (1998). A inceput reformarea serviciilor de informatii, presedintele trecand in rezerva peste 60 de generali din vechea securitate; in 1999 s-a votat legea CNSAS. Parchetul a inceput cercetarile asupra evenimentelor din decembrie 1989 si a mineriadelor, Cozma a fost condamnat. Mineriada din 1999 a fost blocata si instigatorii ei - adusi in instanta. Iliescu l-a gratiat in 2004.
Peste 3500 dosare de coruptie la varf, "uitate" de regimul Iliescu, principalul lor beneficiar, au ajuns in justitie: anchetele "Portelanul", "Tigareta II", "Solventul", "Jimbolia" si alte 80 de dosare de contrabanda au fost instrumentate. S-au judecat 1545 cazuri, cu peste 1000 condamnari. In 2001, Iliescu a blocat din nou aceste procese.
Regimul Iliescu lasase in urma o economie devastata. Administratia Constantinescu a liberalizat contul curent, a reformat mineritul, mari intreprinderi paguboase au fost privatizate sau inchise. Sistemul bancar, cu pierderi zilnice de milioane de dolari, a fost asanat. In 1999, Romania a reusit sa depaseasca varful de sarcina externa. Rezervele Bancii Nationale, care atinsesera in 1996 cel mai scazut nivel din istorie - 560 milioane dolari - depaseau doua miliarde in 2000. Cresterea economica din 2000 continua si azi.
Cooperarea romano-maghiara, reforma administratiei locale, a sistemului de invatamant si a institutiilor de cultura au corectat deficitul de democratie. Din tara-problema, Romania a devenit un model de rezolvare a problemei minoritatilor.
In 1996, Romania se situa in zona-tampon dintre Europa si CSI; cu Iliescu, acolo ar fi ramas. Programul de integrare a Romaniei in structurile europene si euro-atlantice pus in opera de Administratia Constantinescu a rasturnat radical acest status quo. In 1997, presedintii Clinton si Constantinescu lanseaza parteneriatul strategic cu SUA; Franta sustine energic aderarea Romaniei la NATO si UE; Ioan Paul al II-lea face la Bucuresti prima vizita papala din istorie intr-o tara majoritar ortodoxa. Pozitia Administratiei Constantinescu in conflictul Kosovo, blocarea incercarii Federatiei Ruse de a-l exploata, ca si rolul sau in Pactul de Stabilitate, au conferit Romaniei un nou statut international. La sfarsitul mandatului Constantinescu, Romania era prima pe lista viitorilor membri NATO, incheiase sase capitole de negociere cu UE, obtinuse presedintia OSCE, 32 de locuri in Parlamentul European si ridicarea (conditionata) a vizelor.
In patru ani, Administratia Constantinescu a deplasat granita de est a NATO si UE de pe Tisa pe Prut si a schimbat destinul Romaniei.

---

Despre autor: