Ghita, du-te o data la portita, ca innebunim!

Apel catre toti cititorii, ascultatorii, telespectatorii, microbistii sau alegatorii din tara aceasta. Daca il vedeti cumva pe Ghita, spuneti-i, va rog, sa se duca o data la portita. Ca nu mai suport! Si stresati la fel ca mine de intirzierea lui Ghita sint mai toti colegii din redactie. Dar ce fac eu aici apel catre cititori? Mai bine vorbesc direct cu acuzatul, desi mi-e greu sa cred ca a invatat sa citeasca. Ghita, daca ai pic de omenie in suflet, preda-te! Iesi la lumina, ridica-te si mergi, du-te la portita, poate asa scapam de cintecelul asta care e pe cale sa devina imn national! Dimineata, in eter, Ghita. La serviciu, baiatul de la bufetul din redactie invirte cu frenezie butonul de dat mai tare al radioului cind aude de Ghita. Nu poti sa-i zici nimic, sa n-ai surprize in cafea. Frizerul ii da si el intilnire lui Ghita si taci pentru ca tii la aspectul tau. Pot sa jur ca alaltaieri mi s-a parut ca-l aud pe preot, la biserica de sub fereastra mea, strigindu-l pe Ghita in mijlocul slujbei prilejuite de sarbatoarea Sfintilor Mihail si Gavriil. Nu am aruncat cu oua pentru ca imi era teama de minia cereasca, dar si de faptul ca o sa ma creada prietena mea nebun, chiar daca s-a obisnuit sa ma trezesc noaptea intrebind-o daca a venit Ghita.

P.S. Textul de mai sus este indreptat numai si numai impotriva inimii de gheata a lui Ghita, nicidecum a Cleopatrei Stratan, un copil frumos si talentat, al carui singur cusur este dorinta tatalui sau de a o transforma in vedeta.

---

Despre autor: