Despre vin am mai vorbit. Despre bere, mai deloc. Poate si pentru ca romanul este mai legat de datina si rodulpodgoriilor care innobileaza acest pamant. Samanta viilor este parca intretasuta in fiinta acestui neam. Nunti, botezuri, inmormantari si sa
Despre vin am mai vorbit. Despre bere, mai deloc. Poate si pentru ca romanul este mai legat de datina si rodulpodgoriilor care innobileaza acest pamant. Samanta viilor este parca intretasuta in fiinta acestui neam. Nunti, botezuri, inmormantari si sarbatori - vinul a fost "frate cu romanul". Dar si licoarea blonda cu guler de spuma a trezit pasiuni si a insufletit spiritul atator mari romani, ziditori de cultura si traditie. Iar istoria berariilor in Romania merita si ea toata atentia noastra. Doua berarii, citesc in Album literar gastronomic, a avut si Caragiale. Nu ca sa para excentric, scrie Paul Bujor, ci de nevoie, ca sa-si mai rotunjeasca veniturile de scriitor. Prima berarie s-a numit "Academia
Bene Bibenti
" si s-a deschis pe strada Smardan, a doua s-a aflat in Piata Teatrului. Nici una insa nu s-a dovedit o afacere prospera. Pentru ca, asa cum era de asteptat, arta negotului ii era mult mai straina lui Caragiale decat arta condeiului. Paul Bujor isi aduce aminte ca, intr-o noapte pe la 11, s-a dus la beraria "Bene Bibenti". "Nu era decat un singur client", povesteste el. "Caragiale, voind sa scape de el, fiindca astepta sa-i vie niste prieteni cu cari sa stea la taifas in odaita de dindos, se duce le el asa agale si-i spune: Vezi, d-le, merge greu comertu'. Clienti putini, cheltuieli multe. Iata, cum e si acum, un singur client pentru care trebuie sa platesti chirie, sa consumi lumina degeaba si altele...


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.