Cruzimea marunta

H.S. este jurnalista germana. Face filme scurte, umbla prin lume, cameramanul ii filmeaza ce-i cere, iau avionul, acasa monteaza imaginile, plaseaza produsul la unul din canalele de televiziune germana. Unele documentare sunt facute in Romania, fara a avea neaparat subiecte autohtone. H.S. are legaturi cu lumea germanilor originari din Romania, motiv pentru care a dorit sa filmeze aici.
Vara lui 2006. Jurnalista si cameramanul ajung pe aeroportul din Timisoara. Dau bagajele la control si roaga personalul sa inspecteze direct caseta cu inregistrarile. Calitatea filmului trebuie sa fie perfecta, nu-si pot permite sa riste. Asa fac peste tot unde se deplaseaza. La aeroport roaga personalul de la aparate sa cerceteze casetele filmate fara sa le treaca prin detectorul cu raze X. La Timisoara, ajunsesera dupa o filmare la Budapesta. Personalul din capitala Ungariei a raspuns solicitarii cu un zambet amabil.
Dar acum au in fata personalul timisorean. Grupul in uniforma raspunde: "Nu se poate!". H.S. le explica ca exista metode sa verifice caseta, cum se intampla oriunde. Personalul ramane neinduplecat. "Nu se poate". Daca nu accepta sa treaca caseta prin aparat, nu o vor scoate din tara.
Ziaristii germani nu au ce sa faca. Caseta va trece prin detector. Din fericire, caseta nu este afectata. Dar umilirea nu se va sterge. Ideea ca acesti romani cu cruzimile lor marunte au fost acceptati in UE li se pare astazi un afront.
A.T. locuieste la Istanbul. Lucreaza pentru Asian Disaster Preparedness Center Thailand si este conducator de proiect pentru Turcia. In luna octombrie, a cumparat de la agentia Tarom din orasul de rezidenta un bilet dus si intors, a ajuns in tara, a umblat pe unde era de umblat, in luna noiembrie a revenit la Otopeni.
La aeroport, A.T. a facut check-in-ul, s-a indreptat spre poarta si acolo au inceput problemele. Obosise. Pentru a ajunge la timp in Capitala plecase de dimineata din Braila, nu mancase nimic si arata foarte slabita. Sesizandu-i starea, personalul Tarom nu i-a permis urcarea in avion. I s-a cerut sa ia loc si sa astepte. Pana in acel moment, situatia se afla in limitele acceptabilului. Lipsa de coordonare la un pasager si tremurul pot crea o legitima preocupare pentru cei care au grija de zboruri. Numai ca la intrebarile privind motivul asteptarii, lui A.T. nu i s-a dat nici un raspuns. La un moment dat, in fata ei s-a prezentat angajata Alina Nastase care i-a pus direct intrebarea: "Ati consumat bauturi alcoolice?" "Nu", a raspuns A.T. "Sunteti sigura?", a insistat doamna care purta uniforma Tarom. A.T. sufera de scleroza multipla, ceea ce explica nesiguranta mersului care dupa efort devine foarte vizibila. Evident, unui bolnav cu asemenea diagnostic i se interzice cu totul consumul bauturilor alcoolice. Ceea ce A.T. a explicat.
Avionul se pregatea de plecare, iar personalul nu se grabea deloc sa rezolve neintelegerea. Urmatoarele intrebari ce i-au fost adresate au privit problemele de sanatate. Doamna Nastase, care capatase in acel moment puterea de a hotari asupra viitorului imediat al victimei, si-a continuat interogatoriul: "Nu cumva ati baut prea mult si acum simulati o boala, ca sa ascundeti adevarul?" A.T. avea cu ea retete si medicamente care aratau boala de care sufera. Pe aeroport exista doctor care ar fi putut face teste simple, in masura sa demonstreze daca pasagerul a baut sau nu. Personalul Tarom a refuzat sa ia in considerare oricare din aceste solutii. Cum sa scape el sansa unica de a umili un bolnav? A.T. i-a rugat repetat pe cei cu care discuta sa o contacteze pe angajata de la Tarom Istanbul, care eliberase biletul si care cunostea situatia calatoarei. Personalul s-a aratat neinduplecat pana la capat.
Cursa spre Istanbul a plecat. Un domn de statura medie, blond, s-a apropiat de ea, a apucat-o de brat, a scos-o cu forta din aeroport, a anulat viza de iesire din tara si iata, isi aminteste A.T., "eram din nou in Romania". Un alt domn mai in varsta, purtand si el uniforma Tarom, i-a strigat blondului sa-si plimbe victima prin aeroport. La care primul a raspuns, inchipuindu-si ca are haz, in aceeasi maniera: "Da, daca aveam o lesa o plimbam prin tot aeroportul".
A.T. a iesit din aeroport, a schimbat bani, a cumparat un bilet la Turkish Airlines pentru aceeasi seara. Compania turca nu a avut nici o problema sa ia in serios starea sanatatii pasagerei. A doua zi, A.T. participa la intrunirile organizatiei sale.
A.T. isi petrece timpul sau lucrand pentru Asian Disaster Preparedness Center: Thailanda, China etc. Calatoreste neincetat, schimba companii aeriene una dupa alta. Niciodata, spune A.T., "nu mi s-a intamplat ceva atat de penibil ca la noi in Romania".

---

Despre autor: