CEDO sanctioneaza Ordonanta chiriasilor

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) critica - intr-o hotarare de condamnare a Romaniei pentru nerespectarea dreptului la proprietate - prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului roman 40/1999, apreciind ca are dispozitii defectuoase si lacunare, intrucat impune restrictii disproportionate. CEDO a pronuntat joi o hotarare de condamnare in cauza Radovici si Stanescu impotriva Romaniei, constatand incalcarea articolului 1 din primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care garanteaza respectarea dreptului de proprietate. Reclamantii romani sunt despagubiti cu 23.000 de euro, noteaza Mediafax.
Autoritatile mustrate
CEDO a subliniat faptul ca masurile de protectie adoptate in 1999 prin OUG 40 erau destinate, pe de o parte, pentru a controla cresterea chiriilor, iar, pe de alta parte, scopul lor era de a prelungi contractele de inchiriere in situatii exceptionale, astfel ca urmareau un scop legitim: protectia chiriasilor impotriva crizei de locuinte. Curtea a apreciat ca acest sistem nu este "criticabil in sine", deoarece statul dispune de o larga marja de apreciere in ceea ce priveste reglementarea folosintei bunurilor, insa atat timp cat exista riscul ca proprietarul sa suporte o sarcina excesiva cat priveste posibilitatea de a dispune de bunul sau, autoritatile trebuiau sa stabileasca "mecanisme legislative previzibile si coerente" care sa protejeze proprietarul impotriva unor interventii arbitrare si imprevizibile in dreptul sau de proprietate. Curtea a considerat insa ca OUG 40/1999 nu cuprinde astfel de garantii.
Restrictii disproportionate
In urma analizarii prevederilor Conventiei, CEDO a stabilit ca restrictiile impuse reclamantelor in privinta utilizarii bunului lor imobil si in particular imposibilitatea de a ii obliga pe chiriasi, timp de mai multi ani, de a le plati chirie, sunt rezultatul unor "dispozitii defectuoase si lacune ale ordonantei de urgenta". Aceste restrictii au fost apreciate de Curte ca fiind disproportionate. Curtea a retinut insa ca "statul roman a mostenit din timpul perioadei comuniste o serioasa penurie de locuinte care sa aiba un pret rezonabil si, din cauza acestui fapt, a fost pus in situatia de a concilia interesele contrarii ale proprietarilor si locatarilor prin punere in balanta a necesitatii de a apara dreptul de proprietate al primilor, pe de o parte, si a celei de a respecta drepturile sociale a celor apartinand celei de-a doua categorii". (O.B.)

---

Despre autor: