Capote. Truman Capote

Pentru orice tanara americana din lumea inalta, debutul in societate este un eveniment foarte important: se organizeaza un bal, facem o comanda de rochie, stabilim bineinteles cu un an inainte invitatii, totul este prevazut in minutioase discutii de familie. Dar daca "debutul" acesta nu o intereseaza pe protagonista? Absolut deloc?
Grady, Grady McNeill, este un personaj care se uita cu cativa ani inainte, de undeva de sus, la ceea ce va fi ea in conceptia parintilor sai si a surorii sale, care are deja un copil si un respectabil barbat. Nu o intereseaza nimic din toate astea, viata ei a inceput inainte de acest "debut" plictisitor: are un iubit.
"O vara de racruce"/ "Crossing summer" (traducere de Antoaneta Ralian, Editura Polirom, 2006) este primul roman al lui Capote, scris in 1943, pe care insa scriitorul l-a abandonat, iar editorii sai il descopera peste sase decenii, astfel incat apare pentru prima data in 2005; chiar autorul, dupa ce a stat cativa ani la masa de lucru, nu catadicseste sa-l mai ia cu el atunci cand se muta intr-o alta locuinta, precizeaza editorul roman. Totusi, nu este un roman neterminat, cel putin din punctul de vedere al povestii: o fata din lumea buna a New York-ului de dupa razboi se trezeste la viata, se casatoreste (fara sa stie ai ei), fumeaza pentru prima data niste joint-uri si isi duce prietenii (de ocazie) la moarte. Sau cel putin asa e constrans cititorul sa creada, pentru ca romanul se opreste la volanul masinii conduse de Grady, in timp ce derapeaza pe un pod.
Observatia psihologica este insa marele merit al clasicului american, chiar daca romanul tinteste si teme sociale tabu (Grady se casatoreste "in jurul orei doua noaptea" cu un baiat care parca masini - mama il dorea avocat -, evreu, dintr-o familie traditionalista). Observatie care se dovedeste pentru acest nou Henry James perfect adaptata personajului. De pilda, tanarul cuplu este stingherit in casa baiatului de familia sa, mai ales de "un copil bazaitor care vorbeste invartindu-se si zumzaind ca un liliac scapat din iad". Altadata caldura ii apasa pe "functionarii publici, tarandu-se inapoi in birou dupa pauza de masa, cu fete de copii maltratati". Sau interiorul unei fiinte umane: "pe parcursul intregii lor copilarii isi ajutase prietenul sa cladeasca un castel de nisip care sa-l protejeze, oricat ar fi fost de efemer. Asemenea castele se deterioreaza printr-un proces firesc si bine-venit. Dar faptul ca in cazul lui Peter castelul dainuia era cu totul extraordinar".
Lumea tabu-urilor, specialitatea lui Capote, in fata carora omul se pleaca, se dovedeste o ultima fictiune. Grady are o viata alternativa: se pregateste/ este pregatita sa-si faca debutul in societate, dar universul ei (New York, intre Brooklyn si Central Park) nu face parte, asa cum il vede ea, din societate; Grady, un laborator pentru "Mic dejun la Tiffany" (1958). E infricosata de conventiile pe care tocmai le-a facut praf, de consecintele micilor ei actiuni.
Cu cativa ani inainte de "tinerii furiosi" britanici, cu ceva mai multi inainte de lansarea miscarii "beat", Capote gandeste tineri la fel de revoltati; nu neaparat impotriva unui sistem, ci a conventiilor psihologice din cadrul acestuia. Preocupat permanent de stil, autorul american scrie incet, flaubertian, finisandu-si mai multi ani textele, pe care cititorul roman le cunoaste (macar in privinta nuvelelor sale) inca din 1967-1968, prin traduceri de Const. Popescu, Catinca Ralea sau Mircea Ivanescu. Acestora li se adauga acum Antoaneta Ralian. Scriitorul, romancierul roman tanar si contemporan, spre deosebire de cititor, a fost insa mai aventuros (insetat de droguri, bani si sex, plus violenta), mai pregatit sa recepteze tribulatiile "beatnicilor" sau ale "furiosilor". Capote este inca un model "ars" in drumul prozei noastre.

---

Despre autor: