26 Octombrie 2006
Daca am privi fara patima criza singurului partid liberal din Romania, am intelege ca ea nu a inceput dupa 2005. Ea incepe inca din anul 2000. Atunci, Stoica a avut curajul sa se desprinda de parteneri si presedintele in functie, sa mearga pe drumul
Daca am privi fara patima criza singurului partid liberal din Romania, am intelege ca ea nu a inceput dupa 2005. Ea incepe inca din anul 2000. Atunci, Stoica a avut curajul sa se desprinda de parteneri si presedintele in functie, sa mearga pe drumul propriu, propunand liste separate in parlament si un candidat la prezidentiale credibil, dar nu neaparat din zona liberalismului economic de tip Dinu Patriciu. Pentru ca anumitor grupuri din partid perspectiva opozitiei de patru ani nu le-a suras deloc, Stoica a fost debarcat la scurt timp dupa validarea sa de catre congres.
Cu ipocrizie, unii lideri liberali il acuza pe Valeriu Stoica de semnarea protocolului cu PSD, dar, daca ar fi sinceri cu ei, ar recunoaste ca adevarata contestare a fostului presedinte liberal a aparut dupa ce acesta a rupt protocolul.
Din acel moment, in partid a aparut si competitia pentru putere. Stolojan a fost o solutie de compromis in 2002, pentru a asigura debarcarea lui Stoica fara convulsii si pentru a tine partidul unit intr-o opozitie ambigua fata de atotputernicul PSD. Desemnat candidat la prezidentialele din 2004, Stolojan devenise istorie pentru multi din partid cu mult inainte de alegeri. Calculul era simplu: "merge Stolojan la Cotroceni, am scapat de el". Iar "daca nu merge la Cotroceni, tot am scapat de el". Ne place sau nu, liberalii au jucat pragmatic, la doua capete. Pe de o parte, cu PD in opozitie, pe de alta parte, cu PSD in perspectiva venirii la putere dupa 2004, alaturi de marele frate social-democrat. In orice formula liberalii ar fi ajuns la guvernare in decembrie 2004. Din acest punct de vedere, meritul presedintelui de a-i fi instalat la Palatul Victoria nu este atat de mare, pe cat se spune. Caci daca nu era Basescu, era Nastase.
In PNL, dupa 16 ani, a mai aparut o generatie de politicieni, dornici de afirmare, gata oricand sa preia fraiele conducerii. Seniorii (Quintus si Campeanu) erau trasi pe tusa dupa esecul lor de adaptare la conditiile liberalismului post-comunist. Daca ne gandim bine, lor nici nu le-am putea gasi prea multe merite in afirmarea PNL dupa 1989 pe scena politica.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.