In prezenta presedintelui Bundestagului german, Wolfgang Thierse, a avut loc recent la Berlin lansarea jurnalului lui Willy Cohn, "Kein Recht, nirgends"/ "Fara drepturi, nicaieri", aparut la Editura Bohlau din Koln (2 volume, 1121 pagini).
Jurn
In prezenta presedintelui Bundestagului german, Wolfgang Thierse, a avut loc recent la Berlin lansarea jurnalului lui Willy Cohn, "Kein Recht, nirgends"/ "Fara drepturi, nicaieri", aparut la Editura Bohlau din Koln (2 volume, 1121 pagini).
Jurnalul istoricului Willy Cohn din fostul Breslau (astazi orasul se numeste Wroclaw si se afla in Polonia) cuprinde perioada 1933-1941 si este o marturie autentica despre soarta populatiei evreiesti din Germania nazista. Cohn, nascut in anul 1888, a fost profesor de istorie la un liceu din Wroclaw, a publicat numeroase studii legate de istoria comunitatii evreiesti din orasul sau natal, a fost membru al Partidului Social-Democrat si a scris cateva monografii (dedicate, de pilda, lui Ferdinand Lassale si Karl Marx), iar mai tarziu s-a apropiat de miscarea sionista.
Tema centrala a jurnalului este deposedarea sistematica a evreilor de cele mai elementare drepturi civice, transformarea lor intr-o masa de oameni haituiti, marginalizarea lor sociala si economica, persecutarea lor din motive rasiale.
Fara indoiala, jurnalul lui Willy Cohn - editat de istoricul german Norbert Conrads - poate fi comparat cu cele doua jurnale aparute postum la mijlocul deceniului trecut, scrise de Victor Klemperer (1881-1960) si Mihail Sebastian (1907-1945). Klemperer si Sebastian au supravietuit Holocaustului, pe cand Willy Cohn a avut o soarta tragica, fiind deportat in 1941 si ucis undeva in Lituania. Ca si Klemperer sau Sebastian, Cohn fusese la inceput un adept al asimilarii evreilor. Nu si-a ascuns niciodata sentimentele patriotice progermane si nici mandria de veteran al primului razboi mondial. "Mi-e foarte greu", noteaza el dupa venirea la putere a lui Hitler, "sa-mi elimin din inima toata dragostea pentru Germania". Aceasta atitudine politica mai mult decat naiva explica anumite insemnari subiective din jurnal, in care Cohn face o analiza mai mult decat sumara a unor masuri luate de catre regimul hitlerist. Dupa ce descrie, de exemplu, ravagiile pogromului antievreiesc, asa numita "Noapte de cristal" din noiembrie 1938, arderea publica a cartilor sau sicanele sistematice la care sunt supusi evreii, Cohn inca spera ca lucrurile vor lua o intorsatura pozitiva. Din aceasta cauza, jurnalul nu contine o critica militanta la adresa regimului. Autorul chiar este tentat sa gasesca explicatii justificatoare pentru politica expansionista a Berlinului si nu condamna ocuparea Austriei si a Cehoslovaciei. Sintetizandu-si impresiile dupa pogromul din 9 noiembrie 1938, Cohn noteaza: "Pe strada starea de spirit este una evident antisemita, lumea se bucura de ceea ce li s-a intamplat evreilor". Pe data de 7 octombrie 1939 el scrie despre Hitler: "Insemnatatea acestui om, care a dat lumii o noua infatisare, trebuie recunoscuta". Referitor la o cuvantare tinuta de dictatorul nazist, Cohn noteaza cu aceeasi naivitate ca "nu a fost prea antisemita" si ar putea constitui "o punte a pacii, daca ceilalti (Anglia si celelalte puteri occidentale) vor actiona rational".
Numeroasele miniaturi culese din cotidianul comunitatii evreiesti a orasului, supusa unui proces de degradere progresiva, fac din acest jurnal un document istoric extrem de valoros. De asemenea, autorul urmareste cu atentie si evenimentele din celelalte tari europene, inclusiv din Romania. Adoptarea legislatiei antisemite din perioada guvernului Goga-Cuza, asasinarea lui Nicolae Iorga de catre legionari si suprimarea rebeliunii legionare sunt trei evenimente din istoria Romaniei care apar in jurnalul lui Willy Cohn.
Desi ar fi putut pleca in Palestina, Cohn a preferat sa ramana la Wroclaw, sperand pana-n ultima clipa ca nu i se va intampla nimic. Intre timp incepusera deportarile. Ultima insemnare din jurnal dateaza din 17 noiembrie 1941 si este intrerupta in mijlocul unei propozitii. Patru zile mai tarziu, Cohn este deportat in Lituania si impuscat.
Jurnalul a fost salvat datorita unor cunoscuti germani ai istoricului, care au pastrat si au ascuns insemnarile. Manuscrisul a ajuns ulterior in posesia rudelor sale, care au supravietuit, si se afla astazi intr-o arhiva din Israel.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.