Dan CIACHIR: De la Nae Ionescu la Cozmin Gusa

Bisericeste vorbind, propunerea dlui Cozmin Gusa de creare a unei "internationale ortodoxe" (cf. ZIUA, 9 oct) nu poate sa aiba ecou in mediile ecleziale romanesti. Si iata de ce. Insusi cuvantul "internationala", asociat Ortodoxiei, aromeste a catolicism. Apoi, daca dl Gusa enumera tarile ortodoxe cu Biserici nationale, in frunte cu Rusia, dsa ignora Grecia, care s-a dorit dintotdeauna nava amiral a Ortodoxiei. Povestea cu "a treia Roma" este mai mult o scorneala catolica. (Examinand problema, joia trecuta "Evenimentul zilei" a fost din nou pe dianfara). Tot joia trecuta s-a petrecut impacarea mediatizata a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu cu Primatul Greciei, Arhiepiscopul Atenei, Hristodulos. La sfarsitul lui noiembrie, Papa Benedict al XVI-lea o sa-l viziteze pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu in Fanar, la Constantinopol...
Politica noastra externa bisericeasca, am spus-o de nenumarate ori, este una la remorca Patriarhiei Ecumenice, respectiv a Atenei. In Elada ne-am trimis, dupa caderea comunismului, bursierii si doctoranzii episcopabili. Batem, bisericeste, aproape exclusiv drumurile Greciei. M-am referit mai demult (cf. ZIUA, 24 august 2005) la oportunismul desuet pe care il manifestam cand vine vorba de Biserica Rusa, ca si de Bisericile Serbiei, Bulgariei sau Gruziei. Ierarhia si clerul nostru impartasesc pe deplin sentimentele si resentimentele poporului roman fata de Rusia, chiar daca exista pelerini - mireni si preoti - care o viziteaza si o cerceteaza sub aspect eclezial. Ierarhii nostri au insa partea lor de adevar: in anii '50 Patriarhul Justinian era poreclit "Patriarhul rosu" si "Sovrom patriarh", desi Biserica noastra statea mult mai bine decat Biserica Rusa, care trecuse prin incercari apocaliptice: noi aveam de zece ori mai multi preoti slujitori si mai multe parohii decat rusii, raportat la numarul de locuitori. Dupa 1990, greco-catolicii ne trimiteau, cu obraznicie, la Kremlin... Asadar, clerul nostru nu are de ce sa isi incalzeasca prea curand relatiile cu Rusia. Noi ne tinem de pulpana Patriarhiei Ecumenice din Fanar, facandu-ne ca nu cunoastem pretentiile sale necanonice fata de Diaspora ortodoxa. Daca istorici romani de frunte, precum profesorul Florin Constantiniu, arata deschidere profesionala in raport cu istoriografia rusa, teologii nostri n-au citit nici macar remarcabila lucrare "Marea schisma rusa", semnata de un starover din tara noastra, Alexandr Varona...
Insa initiativa dlui Cozmin Gusa este una prevalent politico-economica. Ni se propune o abordare realist-pragmatica a raporturilor noastre cu imparatia de la Rasarit. O propunere similara a formulat si Nae Ionescu in anii '30, taxata drept excentrica si dubioasa de contemporani. In urma cu trei decenii, cand am citit cele patru articole despre Rusia ale lui Nae Ionescu, antologate de Mircea Eliade in volumul "Roza vanturilor", mi-a placut rationamentul filosofului: important pentru noi nu este regimul care se afla la Kremlin, ci recunoasterea drepturilor noastre asupra Basarabiei de catre regimul respectiv. Iata un pasaj din articolul "Tratativele cu Rusia", publicat de Nae Ionescu in 1932; il gasesc lucid si actual: "Regimul rus care sa ne convina noua, nu-l prea vedem. Nu ne-a convenit Rusia tarista; nu ne-a convenit Rusia lui Miliukov si a lui Kerenski; nu ne convine republica lui Stalin. Putem noi astepta ceva mai bun?".
Politicienii interbelici l-au tratat, cum spuneam, de excentric pe Nae Ionescu. La fel si intelectualii epocii. Cu exceptia lui Cozmin Gusa, oamenii politici de azi au asupra raporturilor cu Rusia o perspectiva identica cu a predecesorilor lor interbelici, care erau mandri de garantiile date de "marii nostri aliati", nebanuind ca se va alege praful de ele si ca acestia se vor ralia Rusiei in al doilea razboi mondial, dupa ce ne lasasera de izbeliste.
La o luna dupa atentatele asupra "Gemenilor", pe 11 octombrie 2001, a aparut in revista italiana "L'Espresso" o corespondenta din New York pe tema raporturilor Americii cu Rusia. Am tradus textul respectiv in "Cuvantul" pe octombrie din acelasi an. Citez un fragment: "Pentru a duce lupta impotriva lui ben Laden si a talibanilor, Bush a fost nevoit sa contracteze o datorie grea cu Rusia.(...) Consilierii cei mai fideli ai lui Putin s-au gandit la urmatorul scenariu: un NATO al carui fundament sa ramana SUA, dar in care Rusiei, membru al Aliantei (devenite astfel un sistem de securitate global), sa i se restituie vechea sfera de influenta de la Vistula si pana in Asia Centrala. Fostul Pact de la Varsovia in burta NATO. Este pretul principal al operatiunii <<Enduring Freedom">>.
Deocamdata, atat Biserica nationala cat si statul, in materie de politica externa, isi au, fiecare, "marii aliati". Si merg exclusiv pe mana lor.

---

Despre autor: