Testele nucleare efectuate de nord-coreeni vin sa confirme faptul ca regimul de neproliferare a armelor nucleare, unul din stalpii sistemelor de securitate si ai stabilitatii strategice din a doua jumatate a secolului 20, a incetat, practic, sa mai f
Testele nucleare efectuate de nord-coreeni vin sa confirme faptul ca regimul de neproliferare a armelor nucleare, unul din stalpii sistemelor de securitate si ai stabilitatii strategice din a doua jumatate a secolului 20, a incetat, practic, sa mai functioneze. Daca e sa vorbim in termeni mai exacti, regimul de neproliferare s-a prabusit pana la experimentul nord-coreean. Acum se sfarama ce a mai ramas din el.
Ineficienta. S-a prabusit atunci cand marile puteri, in special SUA, s-au dovedit lideri ineficienti ai comunitatii mondiale, permitand Indiei, dupa care Pakistanului sa ajunga la tehnologiile nucleare. Pakistan este o tara evident instabila, si nimeni nu stie unde va putea ajunge arma nucleara de acolo. In sfarsit, o grea lovitura a fost data regimului de neproliferare in momentul in care SUA au incheiat, in urma cu cateva luni, un acord cu India privind folosirea energiei atomice in scopuri pasnice, recunoscand, practic, India ca putere nucleara, legiferand, de-facto, acest nou statut al ei. Dupa toate astea, e greu sa mai vorbesti de principii moral-politice in favoarea neproliferarii armei atomice. Si in Coreea de Nord, si in Iran, in multe alte tari vor fi evocate tocmai aceste exemple. In fine, insusi Iranul ii manipuleaza cu destul succes pe liderii comunitatii internationale si ai Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA). De multi ani, aceasta tara, care deruleaza un program de imbogatire a uraniului, se joaca de-a soarecele si pisica impreuna cu cei care s-au angajat sa asigure acest regim de neproliferare. Acum, Teheranul are sanse frumoase de a iesi invingator in acest joc.
Goana dupa bomba. Comunitatea internationala s-a impacat, se pare, cu eventualitatea infrangerii ei in tentativa de a impiedica Iranul sa se doteze cu o bomba atomica. Mai ales ca si Coreea de Nord a reusit ceva. A reusit, se pare, de mai de mult. Acum, toti pornesc de la convingerea ca acest stat detine incarcaturi nucleare pe baza de plutoniu si desfasoara cercetari de imbogatire a uraniului.
Nu trebuie uitat nici faptul ca nord-coreenii sunt inconjurati de state asiatice puternic evoluate din punctul de vedere tehnologic si care, in termen de la sase la 24 de luni, sunt in masura sa lanseze in fabricatie armament nuclear. Iar goana dupa bomba atomica in aceasta regiune va determina inevitabil si alte tari, inclusiv din Orientul Mijlociu si, poate, din America Latina, sa faca la fel.
Pericol in crestere. Adevarul dureros este ca sub ochii nostri incepe al doilea veac nuclerar, care impune o gandire principial noua. Dupa parerea mea, pericolul folosirii armementului atomic creste ferm. in perioada primei ere atomice de confruntare, dintre America si URSS, o asemenea amenintare a existat doar in primii 15 ani de dupa crearea bombei atomice, de la sfarsitul anilor '40, pana la inceputul anilor '60, mai departe situatia prezentandu-se, per total, destul de stabila. Acum, suntem in situatia in care circumstantele se pot schimba radical si pe neasteptate.
Si tot ce se intampla este o provocare directa la adesa securitatii Rusiei. Posibila aparitie, in urmatorii 5-8 ani de noi tari nucleare in apropierea granitelor ruse inseamna ca va trebui ca Moscova sa procedeze la o revizuire radicala a doctrinei nucleare. Nu este exclus sa fie obligata a recurge la crearea unor sisteme regionale de aparare antiracheta. Desigur, sistemul global, similar celui pe cale de realizare acum in SUA, nu este pe buzunarul rus. Si nici sistemul in sine nu este din cale afara de eficient. in special in planul apararii de nou aparutii membri ai clubului nuclear, care pot intra in el in urmatorul deceniu.
Timpul unor raspunsuri. Prabusirea sistemului de neproliferare nu inseamna absolut deloc ca statele occidentului, comunitatea internationala in ansamblul ei trebuie sa puna capat incercarilor de a opri tarile in ambitiile lor atomice. In acelasi timp se impune necesitatea crearii unor stimuli pozitivi pentru cei care vor sa dezvolte programe nucleare pasnice. Aceste tari trebuie sa aiba acces la tehnologii de producere a energiei electrice din combustibil nuclear, care nu conduce la crearea de materiale fuzionabile. Asemenea tehnologii exista. Din pacate, cei sase participanti la negocierile cu nord-coreenii si-au demonstrat maxima lor ineficienta. In primul rand este valabil pentru SUA, care, prea ocupate de razboiul irakian, au uitat si de Coreea de Nord, si despre China, care are, printre altele, cele mai puternice atuuri pentru a exercita presiuni asura Phenianului. Intr-un fel sau altul, dar intrarea in noua era atomica ridica in fata marilor puteri probleme pe care ele nu sunt, pentru moment, dispuse sa le recunoasca. Desi este timpul pentru raspunsuri comune.
Ejedenvnii Jurnal si Agentia "Rusia la zi"


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.