"Ce inseamna viata unui om, in comparatie cu viata mai multora?" Mai nimic, pare sa creada, desi nu foarte convingator nici fata de el insusi, Rodion Romanovici Raskolnikov. In fiinta lui se zbat nietzschenianul increzator in drepturile divine ale oa
"Ce inseamna viata unui om, in comparatie cu viata mai multora?" Mai nimic, pare sa creada, desi nu foarte convingator nici fata de el insusi, Rodion Romanovici Raskolnikov. In fiinta lui se zbat nietzschenianul increzator in drepturile divine ale oamenilor extraordinari si rusul temator de Dumnezeu, cinicul si pacatosul dornic de mantuire, sufletul milos si tanarul sfidator. Si fiecare dintre acestia capata, in spectacolul lui Yuryi Kordonskyi dupa "Crima si pedeapsa", chip si trup propriu: un Raskolnikov aparent gata la orice, in numele superioritatii sale innascute (numit, pe afis, Al doilea, si jucat de Richard Bovnoczki), unul temator, speriat, chinuit de constiinta crimei (Primul - cu Relu Poalelungi in dublu rol cu Marius Manole), un altul in cautarea logicii, a ratiunii, in ultima instanta a dreptatii (Al treilea - Vlad Logigan).
Montarea regizorului rus, pe o dramatizare proprie a romanului dostoievskian, a carei premiera a avut loc zilele acestea la Sala "Toma Caragiu" (de la Gradina Icoanei) a Teatrului Bulandra, nu seamana cu nici unul din spectacolele pe care Kordonskyi le facuse pana acum in Romania, de la "Unchiul Vanea" - tot la Bulandra - la "Inima de caine" de la Nationalul din Bucuresti (toate, pe texte rusesti). De data asta, ceea ce se desfasoara (cu minutie, ca un ghem de lana pretioasa), pentru trei ore, sub ochii spectatorilor e o demonstratie de teatru-dezbatere, poetic si de idei.
O camera alba, cu mobila putina (alba) si peretii sparti: dincolo de cele patru ziduri, privirile spectatorilor. Podeaua alba a scenei, ca o arena in care Rodea se infrunta cu sine insusi, cu anchetatorul-bufon Porfiri (Sorin Leoveanu) si cu Dumnezeu, in care "mica scorpie", camatareasa Aliona Ivanovna (Rodica Lazar) isi infrunta moartea, iar Sonia, prostituata din dragoste de familie (Anca Androne), isi infrunta pacatele si credinta. Margelele ei, rosii ca picurii de sange, se imprastie pe jos, in timp ce Raskolnikov isi strange in jurul trupului, de frig fierbinte, mantaua neagra. "Crima si pedeapsa" e un spectacol facut cu stiinta detaliului, de culoare, de lumina, de miscare, de argument psihologic. Si nu e usor sa te lupti cu proza lui Dostoievski, cu acest roman despre vina si ispasire, despre credinta celor pacatosi si puterea lor de a-i mantui pe necredinciosi. Ca Yuryi Kordonskyi s-a incumetat s-o faca fara a cadea in tentatia "teatralizarii", a dramatizarii in actiune, pentru a pastra, cu tot riscul, doar teribila (de)zbatere interioara a lui Raskolnikov, e o dovada de curaj nebun.
Nici sa joci zbateri de constiinta, sa joci naratiuni in absenta actiunii, sa nu ai decor de care sa te sprijini nu e usor lucru. "Crima si pedeapsa" e, in plus, un exercitiu-limita de actorie, caruia nu multi ii rezista. Dovada ca spectacolul treneaza mult in multe dintre scenele primei parti, in care si Richard Bovnoczki, si Relu Poalelungi navigheaza incert printre stari, motivatii si, mai ales, relatii (in plus, identitatile psihologice ale celor trei Raskolnikov nu sunt precis delimitate), cel din urma incercand sa acopere o lipsa de adevar scenic cu o emotie excesiva (ceea ce s-ar numi, mai degraba, patetism).
Cand, insa, in scena intra Sorin Leoveanu, spectacolul insusi capata o alta respiratie. Cu energie, suflu, stapanire de sine, trecand de la clovnerie la seriozitate dramatica, Porfiri al lui e o pisica bine antrenata intinzandu-si ghearele ca sa prinda un soricel, care se joaca cu el nu cu cinism, ci cu o incredibila tristete. Pentru ca Raskolnikov si-a semnat deja condamnarea, iar anchetatorul e doar mesagerul sentintei.
O singura scena de amanunt pastreaza Kordonskyi din "Crima si pedeapsa" - Rodea amintindu-si un moment din copilarie, in care niste vecini din sat omoara in bataie o iapa slaba si batrana. In spectacol, scena e povestita (de Al treilea), dar ea nu mai e o simpla amintire, ci cosmarul de moarte al lui Raskolnikov - batrana gloaba prabusindu-se sub lovituri e Aliona Ivanovna insasi. De dincolo de peretii inchisorii de constiinta a lui Rodea, privirea spectatorului tremura.
Teatrul "L.S. Bulandra", Bucuresti * "Crima si pedeapsa" de F.M. Dostoievski * Dramatizare: Yuriy Kordonskiy * Traducere: Oana Turbatu * Cu: Marius Manole/ Relu Poalelungi, Richard Bovnoczki, Vlad Logigan, Sorin Leoveanu, Rodica Lazar, Anca Androne * Decoruri: Tina Jones * Costume: Nina Brumusila * Light design: John Carr * Regia: Yuriy Kordonskiy


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.