Cultul Bisericii Ortodoxe, precum si cel al celorlalte culte crestine sau, de ce nu, al altor religii, are ca scop principal cinstirea lui Dumnezeu si sfintirea omului, constituind o dovada a sensibilitatii religioase si a credintei umane. Intrucat s
Cultul Bisericii Ortodoxe, precum si cel al celorlalte culte crestine sau, de ce nu, al altor religii, are ca scop principal cinstirea lui Dumnezeu si sfintirea omului, constituind o dovada a sensibilitatii religioase si a credintei umane. Intrucat sentimentul religios este, indiscutabil, o componenta a spiritualitatii umane, putem spune ca orice forma de ofensa adusa simbolurilor si valorilor religioase este, implicit, o ofensa adusa umanitatii. Pe de alta parte, cultul reprezinta arhetipul civilizatiei, opus starii de barbarie si primitivitate. Tocmai aceasta determinanta civilizatoare a cultului ne face sa credem ca cei care ar accepta ca in Romania sa fie permise "orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase" pot fi considerati anarhisti atei care pretind demagogic ca apara idealurile democratice europene. Personal, mi se pare josnic si cinic sa ofensezi un cult religios si pe membrii lui, tot asa cum mi se pare nedrept sa persecuti o persoana lipsita de aparare. Insa, a devenit o moda; acesta-i trendul. E chiar "cool", daca ar fi sa folosim un anumit jargon. Poate ca, in functie de reactia celor care au un crez religios la acest tip de propaganda, in curand, cu sadism, insultand, se vor face si teste si masuratori sociologice pentru a observa gradul de toleranta al unuia sau altuia din cultele religioase! Ofensarea simbolurilor si valorilor religioase reprezinta, in extremis, germenele unui holocaust spiritual. Ma intreb: poate, oare, cineva - in numele libertatii de exprimare si al libertatii de constiinta - sa declanseze astazi pe continentul european noi forme de "persecutie" religioasa, prin distrugerea fara tresarire a unor simboluri, in care alti cetateni liberi exprima cele mai inalte valori in care cred in mod intim? De unde pretentia ca libertatea de profanare a simbolurilor religioase tine de civilizatie si libertatea europeana? Oare, isi mai permite vreo tara europeana inca un holocaust, pe langa cel comis asupra evreilor? Dupa catastrofala experienta a holocaustului evreilor isi mai permite cineva sa trateze cu indiferenta maltratarea simbolurilor religioase, cum s-a intamplat cu cele ale cultului mozaic? Hitler a scuipat pe steaua lui David iar Stalin a trecut cu senilele si peste cruce. Putem sa permitem astfel de "libertati de constiinta"? Promulgarea articolului 13 din proiectul de lege privind libertatea religioasa si regimul cultelor se poate face exact in spiritul valorilor europene si, mai mult, serveste chiar intereselor strategice ale Romaniei.
Se considera ca articolul 13 - care prevede ca: "in Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase" - contravine principiului libertatii de exprimare si de constiinta. Celor care umbla cu astfel de carcoteli le sugeram sa reflecteze la urmatoarele cuvinte ale celui care a teoretizat principiul societatii deschise, filozoful K.R. Popper: "Obiectia ca este greu de stiut unde sfarseste libertatea si incepe nelegiuirea poate fi parata, in principiu, prin cunoscuta anecdota cu huliganul care protesta ca, fiind cetatean liber, avea dreptul sa-si miste pumnul in orice directie dorea; la care judecatorul i-a replicat cu intelepciune: Libertatea de miscare a pumnului dumitale este limitata de pozitia nasului semenului dumitale". (in Societatea deschisa si dusmanii ei, vol. I (Vraja lui Platon), Humanitas, Bucuresti, p. 153). Mergand pe firul gandirii lui Popper, ajungem la concluzia ca, prin acest articol, de fapt cultele religioase nu pretind statului roman nimic altceva decat sa le apere. Si, oare, nu aceasta este treaba unui stat democratic?
Mintea omului, datorita imaginatiei, este libera sa accepte orice scenariu existential, dar problema este daca natura umana il suporta si in realitate. Omul recunoaste si percepe valorile prin intermediul constiintei. Insa umanitatea, datorita limitelor impuse de conditia umana, nu poate avea acces dintr-odata si integral in campul valorilor. Ierarhizarea valorilor nu se afla la discretia omului, acesta avand menirea de a se ridica, prin diverse virtuti, la nivelul lor. Iata de ce, spre exemplu, valoarea religioasa nu va putea nicicand sa fie anihilata! Vorbind de recunoasterea valorii religioase, vorbim, de fapt, de o maturizare a constiintei umane. Si astfel, ajungem la concluzia ca, de fapt, secularizarea si reprezentantii ei au o problema de constiinta si, in definitiv, de percepere a valorilor.
Au aparut voci care au atacat Biserica si pe slujitorii ei in numele unor valori straine celor religioase. Un om civilizat si cultivat este inzestrat, implicit, cu un respect fata de valoarea religioasa, asa cum un om dotat cu un caracter religios, la randul lui, nu poate ignora valoarea culturii si civilizatiei. Astazi, cand asistam la intensificarea acestor vocalize ne punem urmatoarea intrebare: oare se mai pot numi cultivati si civilizati aceia care nu recunosc valoarea religioasa?


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.