Ai putea crede ca atat campania privind deconspirarea celor ce au facut politie politica, cat si cea dedicata alegerii Marilor Romani la TVR au aceeasi reteta, menita nu sa lamureasca opinia si gustul publicului, ci, mai rau, sa o bage in ceata cu as
Ai putea crede ca atat campania privind deconspirarea celor ce au facut politie politica, cat si cea dedicata alegerii Marilor Romani la TVR au aceeasi reteta, menita nu sa lamureasca opinia si gustul publicului, ci, mai rau, sa o bage in ceata cu asupra de masura. Ingredientele folosite tin de forme mai grosiere ori mai subtile de relatii publice, lobby si propaganda. Nu lucrul bine facut, nu un gand dus pana la capat ii intereseaza pe simulantii de ieri si de astazi ai Romaniei, ci interesele proprii, oculte sau fricoase, amestecate de-a dreptul cu demagogia pe care o prevestea, in 1881, Mihai Eminescu - "Nu slavindu-te pe tine...lustruindu-se pe el / Sub a numelui tau umbra". O noapte furtunoasa a adormit spiritul critic si s-a pravalit ca o plapuma adormitoare peste Romania. Ca si in piesa lui Caragiale, tara lui Nenea Iancu nu se sfieste sa simuleze in orice. Vrea sa iasa din ambetare, din plictis, simuland la drumul mare al istoriei ori in iatacurile politice si lumesti. CNSAS, SRI si presedintele judecator se prefac ca vor sa curete balta de pestii cei mari ai Securitatii, livrandu-i pana la amortirea simturilor pe cei care au fost niste turnatori ordinari ori pe cei care au indraznit sa muste din mana stapanului. Toti actorii deconspirarii stiu, insa, foarte bine ca dezvaluirile sunt cu voie de la puterea ce detine dosare si microfilme si ca a mai intretine focul purificarii e necesar si pentru ei, si pentru alegatori. Agenda publica, la venirea iernii si ochirea repede a celor mai mari preturi la serviciile de termoficare din istoria romanilor, e confiscata mediatic de cele doua subiecte, securistii si Marii Romani. Doua subiecte ce ar fi meritat, intr-adevar, o abordare serioasa si o dezbatere responsabila, pentru a putea mai bine sti cine suntem si cu ce greutati morale vom defila spre azurul european. Aceste subiecte erau si sunt atat de fierbinti, atat pentru clasa politica, cat si pentru public, incat ele au fost puse la racit, ca nu cumva pornirea noastra revolutionara sa scoata din temelii sandramaua oligarhica in care traim. Cand vrei sa distrugi o tema serioasa o supralicitezi, faci din ea spectacolul cu sarpele cu basca si camila cu sapte cocoase si orice urma de autenticitate va fi rascolita in cele patru vanturi. Asta s-a intamplat si cu deconspirarea si cu campania in plina desfasurare a Marilor Romani. Mari Romani pusi in scena de mari simulanti, care nu inteleg ca fac ghiveci cu valorile, ca, pur si simplu, in loc sa dea viata biografiilor si, mai ales, operelor Marilor Romani, ii reduc pe acestia doar la niste excitatori de audienta. Ce sa mai inteleaga un adolescent care afla de la clasa politica si de la stelele manelelor si ale stadioanelor ca in viata nu poti fi cineva decat daca ai bani, asta inseamna valoare, nu-i asa?, daca ai o mie de dusmani, masini de top si, musai, femei perverse? Ca Marii Romani sunt notati precum fotbalistii in fiecare duminica de cronicarii de sport? Ca Marii Romani sunt intersanjabili, pot fi si intr-o categorie si in alta, ca pot fi, ca atunci cand Hagi da gol, ovationati, zeificati si, atunci cand Prunea scapa balonul in poarta, injurati, besteliti. TVR a reusit cel mai stralucitor talmes-balmes de dupa Revolutie, obisnuita, probabil, din anii cand valorile se faceau si se desfaceau la partid si cu scenariile Securitatii. Aceasta campanie sfideaza nu gandirea categoriala a lui Aristotel, ci bunul simt, un paradox din ce in ce mai de negasit pe plaiurile mioritice. Cu milioanele de dolari aruncati pentru a mentine ideea de lider de piata pe o anumita portiune de prime-time, TVR putea sustine altfel valoarea unor Mari Romani: putea pe unii inca in viata sa-i premieze ori sa-i promoveze fara ifosele ca le face mari servicii. Cu banii acestia, Statul Roman putea realiza, in plina tribalizare si talibanizare a spatiului cultural si social romanesc, un sistem de distributie si promovare a produsului cultural, sistem cu acoperire nationala. Dar pe cine intereseaza cu adevarat si responsabil cultura romana? Doar pe creatorii ei, care stiu ca si foamea e trecatoare, si mirajul sticlei si cel mediatic se duc. Creatorii sunt in relatia cu valoarea aproape singurii care nu simuleaza. Si publicul ar trebui sa sanctioneze manipularea la care este supus. in loc de destructurarea ideii de valoare, unica in timp si spatiu, cu forme identitare, care se recomanda prin sine si pe sine, sa schimbam TVR-ul cu ceva care nu simuleaza ca ar fi o televiziune publica, cu vocatie info-educationala, devenind in fapt o televiziune concurenta a televiziunilor comerciale, concurenta facuta implacabil pe banii nostri. Sa nu mai simulam prin sms-uri si voturi care nu au cum sa-l ajute pe Eminescu sa fie mai Eminescu ca participam la facerea cartilor, a valorilor. Sa ne asumam ca suntem, de cele mai multe ori, mieii blanzi ai manipularii de la televizor si din scenariile servicilor de informatii trecute si prezente.
Despre autor:
