George Maior este omul care pare sa impace un proiect de modernizare a serviciilor secrete si a societatii romanesti cu unul de salvgardare a fostei Securitati.

George Maior, noul director al SRI, manifesta un relativism etic care il recomanda integral pentru conducerea unui serviciu secret. De vreme ce serviciile secrete, prin natura lor, vietuiesc intr-o ambiguitate morala nerezolvabila, seful lor nu ar putea avea o structura etica inflexibila. E rarisima, intr-adevar, in presa romaneasca o pledoarie atit de directa si de precisa pentru valorile realismului politic si ale eficacitatii practice ca aceea pe care o face George Maior.

Ca politician PSD, el nu a avut ragaz sa se manifeste, dar in articolele sale din revista „Cultura" el crede de cuviinta sa condamne „dezbaterile moraliste si dogmatice asupra istoriei recente" si sa constate totodata ca, in cuprinsul acestor dezbateri, „categorii morale si judecati marcate de subiectivism se aplica fara discernamint de la o epoca istorica la alta". Intr-alt loc, George Maior revine asupra ideii si explica faptul ca a-i judeca pe comunisti cu standardele morale de azi ar fi ca si cum generatia viitoare ar pretinde condamnarea drastica a „«colaboratorilor» unui regim care astazi a tratat intr-un asemenea mod problema pensionarilor, a saracilor, a bolnavilor sau a aplicarii justitiei pentru fiecare individ". „Cine ii va putea opri, se intreaba Maior, sa aplice categoriile morale ale unei epoci la una trecuta?" E aiuritoare interogatia directorului SRI. In orice caz, un asemenea relativism etic, daca nu neaga de-a dreptul existenta unei rezistente anticomuniste, ii contesta posibilitatea de existenta.

Din aceste idei se trage insa o consecinta importanta pentru noua sa functiune publica. Daca regimul comunist si oamenii sai nu ar putea fi judecati decit cu propriile standarde si criterii, atunci nici Securitatea nu poate fi astazi condamnata. Indiscutabil, George Maior este o solutie politica ideala pentru protectia fostei Securitati.

Ar fi totusi gresit sa tragem concluzia ca noul sef al SRI ar fi un perfect amoral. In realitate, George Maior nu exclude eticul din arta conducerii si a politicii, dar dezaproba aplicarea preceptelor morale in decizia politica de zi cu zi. El il citeaza pe Reinhold Niebuhr, un teolog protestant care s-a straduit sa atraga mereu atentia asupra diferentei dintre real si ideal. Totusi, George Maior il exploateaza in felul sau si il invoca apoi pe Robert Kaplan, care, dupa nenumaratele sale calatorii ca reporter de razboi, recomanda liderilor politici si militari un „paginism" al mijloacelor. Asadar ar fi de preferat ca morala sa ramina in sfera scopurilor ultime. Este straniu insa modul in care utilizeaza el teme de reflectie teologica politica si morala ca, dupa un lung ocol, in care condamna el insusi comunismul, sa amnistieze Securitatea comunista.

Daca pentru problematica romaneasca autorii citati, cu predilectie americani, sint utilizati abuziv, in schimb cit priveste studiile sale strategice acestia se regasesc in mediul potrivit. George Maior este de aceea o buna solutie din perspectiva proamericanismului optiunilor romanesti. Ar putea fi chiar o solutie de viitor, daca ne gindim la o viitoare administratie democrata la Washington cu care Maior ar putea impartasi critica empatica a actualei administratii americane.

Am mai putea gasi in articolele sale si indicatii utile despre modul in care s-ar raporta la materia predilecta a serviciului pe care il conduce. Dincolo de obligatiile legale si constitutionale destul de abstracte si usor interpretabile, George Maior ar putea sa desprinda definitiv SRI-ul de fantasmele sale nationaliste. Am putea spera ca serviciile vor rupe definitiv cu nationalismul debil in care s-au complacut prea multi ani dupa 1990, cheltuind bani si energii umane pentru scopuri ostile, la urma urmelor, adevaratelor interese ale natiunii. Asa cum George Maior o stie mai bine, serviciile de informatii ramin adesea cel mai putin reformat compartiment al statului, cel care pastreaza perspectiva cea mai conservatoare asupra societatii. Modul in care noul director a condamnat fara drept de apel PRM il recomanda asadar ca pe un modernizator.

Totusi, lipsa lui totala de sensibilitate fata de problematica cit se poate de reala a trecutului comunist nu e de natura sa ne multumeasca. La urma urmelor, George Maior ramine solutia care impaca nevoia fostei Securitati de se proteja de posibile actiuni judiciare cu interesul strategic al Romaniei. Si, desigur, in spiritul realist al autorilor pe care George Maior jr. ii frecventeaza, SUA nu fac din asta o problema.