Exclusi au fost, exclusi sunt inca!

creeaza atmosfera propice pentru a vorbi despre valori si principii. Exclusii si cei care le-au aratat usa isi dreg glasurile, iau o figura grava si isi umplu discursurile numai cu principii marete. Urmeaza juramintele pentru cauza dreapta, angajamentele de slujire a idealurilor, bineinteles prin mijloace diferite in viziunea celor doua tabere. Cand lacrimile se usuca pe obraz si incepe un nou scandal, nimeni nu mai stie de ce s-au luat, care au fost cauzele crizei. La liberali, exclusii si sustinatorii lor au acuzat dictatura, politica pumnului in gura, incalcarea dreptului la libera exprimare. Conducerea partidului si-a motivat decizia vorbind despre nesocotirea statutului partidului, indisciplina, refuzul de a urma linia oficiala. Despre adevaratele motive ale rupturii nu a vorbit nimeni, s-au invartit toti in jurul cozii. Disidenta in PNL a inceput in urma esecului pe care l-a suferit proiectul prezidential privind fuziunea rapida a liberalilor cu democratii. Orientarea partidului preconizat, de centru-dreapta, vag populara, reprezenta oricum un aspect secundar din moment ce adevarata vocatie a acestei formatiuni ar fi fost sustinerea neconditionata a ideilor venite de la Cotroceni.
Tariceanu si ai lui au respins planul. Stolojan, Stoica, Musca, Turcan, Boureanu s-au declarat adversari ai conducerii PNL, considerand ca deciziile pe care le ia sunt gresite. Restul e demagogie de 24 carate. Jucatorul Traian Basescu si-a dat seama, imediat dupa alegeri, ca are nevoie de o alta arhitectura politica pentru a-si pune in aplicare ideile.

---

Despre autor: