Catalin Mitulescu - de la epoca "de aur" la epoca de "bronz"

Motto: "Tara noastra-i tara noastra"...
"Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" nu este o capodopera, dar este cu siguranta cel mai reusit film romanesc aparut pana in acest moment in 2006 (asteptam "A fost sau n-a fost" al lui Cornel Porumboiu, posibil cu o idee ceva "mai bun" decat acesta si tratand o tema similara: Revolutia de la 1989 in Romania, adica subiectul ratat cu brio de Sergiu Nicolaescu in doua filme: "Punctul zero" si "15"!). Catalin Mitulescu nu este liderul generatiei sale de lupi tineri (a mai realizat scurt-metraje gen "Trafic") dar va fi cu siguranta un nume reprezentativ pentru urmatoarea decada, alaturi de deja veteranii Nae Caranfil si Cristi Puiu, respectiv mai junii Radu Muntean, Cristi Mungiu, Catalin Saizescu, Hanno Hoffer etc.. Si nu putem spune ca debutul sau in lung-metraj nu a starnit interes si "valuri". Dimpotriva, o multime de critici i-au sarit in cap cum ca ar fi... "nostalgic" ceausist/comunist, recicland in filmul sau toate reziduurile Epocii de Aur, adica adunand ca un "colectionar" suveniruri de "business", ce ar reprezenta, apud Andrei Gorzo, un fel de "Best of Ceausescu - The Late years". Intr-adevar, Mitulescu nu uita nimic, din ceea ce ar parea deja clisee ale sinistrilor ani - pe care, rai/buni, asa cum i-am prins si trait noi, "decreteii", nu-i putem sterge pur si simplu, pentru ca sunt copilaria unei "lost generation"! - si dl Gorzo e poate cam tanar si prea cinic cand nu recunoaste nicio calitate acestui film, acuzandu-l de fals si schematism. Prea pusti ca sa fi trait/resimtit acut vremurile de "glorie" ori sa si le mai aduca aminte, dl respectiv critic se instituie intr-un fel de eminenta cenusie care da cu piatra/tifla in Mitulescu din simplul fapt ca e la indemana oricui azi sa faca zeflemea de Trecut. E chiar la moda sa fii un judecator al celor ce-au trait in perioada '45-'89 si sa le pui in spate toate pacatele, e de de bon ton elitist sa critici , ca o instanta suprema, nationalismul si Istoria unui Ieri prin prisma integrarii de azi intr-un Occident totusi cu nimic mai presus.Cel mai usor in Romania actuala in orice domeniu e sa fii un mic inchizitor pus pe fapte marete adica pe darimat. Mitulescu ar fi deci partea romantica, reverica din noi iar d-l Gorzo partea vindicativa, nemairecunoscand nimic din trecut, intr-un fel de fausse memoire... Dar criticul uita ca regizorul chiar asta si-a dorit (ajutat si de excelentul operator Marius Panduru, de prestatia Dorotheei Petre si de scenariu): "Filmul se bazeaza pe amintirile mele, pe nostalgia mea. Am facut acest film pentru ca mi-era dor de gradinita, de liceu, de Romania". E deci un dor nu de Ceausescu, ci de o copilarie traita pe furate - dar tot o varsta inocenta si de neinlocuit, oricum, intr-o epoca amarata ce se dorea din acelasi metal pretios. E o reintoarcere nu la regimul comunist, de care nu te poti inca rupe nici dupa 17 ani, ci doar la fetisurile lui ce au ramas adanc inradacinate in mentalul actualului - pseudodemocrat - popor. Pentru ca inghesuiala, saracia si cozile au ramas aceleasi, ipocrizia ura si restul metehnelor aidoma. Concluzia lui Mitulescu e ca ne-am schimbat poate in mai rau, sau ca, desi aparent ne-am eliberat. Revolutia nu a dislocat paradigma , ba chiar a complicat-o, ori unele situatii s-au pastrat la fel de fixiste. Personajele principale, Eva (formidabila Dorotheea Petre - meritat Premiu de interpretare feminina "Un certain regard" la Cannes) si Lalalilu (Timotei Duma) sunt o tanara liceeana si un pustan din ciclul primar, sora si frate, care se hotarasc sa nu le mai fie teama/ sa nu le mai pese de Ceausescu. Pare o decizie fortata pentru 1989 cand lumea suferea in tacere ori cu frica de Securitate si Militie (reprezentate parodic in film) - dar e o revolta posibila, ca si aceea a fiului yogin al unor disidenti care va fugi din tara trecand Dunarea inot. Am avut "disidenti", reali-falsi, am avut "securisti", azi "lustrati" - si atunci, de ce deranjeaza filmul lui Mitulescu? Mai ales ca trateaza toate aceste "boli" cu destul umor? Pentru ca e multa ironie in episodul final, cand aparent din prastia lui Lalaliu catre capul lui Ceausescu, la balcon, in Piata Unirii, se declanseaza razmerita care-l va rasturna pe dictator. Scenariul Andreei Valean si al lui Mitulescu nici n-a vrut sa fie altceva decat o calatorie tragicomica printre amintiri, echivalente cu "ti se putea intampla si tie/oricui". Afisul filmului marcheaza acest fapt: "pe vremuri nu aveam decat LIMITE... si VISE ce nu cunoasteau limite". Parca rupta din oniric e si Revolutia, ce-i ia pe toti pe nepregatite. Si viziunea lui Catalin Mitulescu nu mai e cea intunecata, incrancenata din filmele lui Pintilie & Co: el poate sa priveasca lucid, luminos, un moment controversabil ce a insemnat caderea unui Zid si aparitia altora intr-un simulacru de libertate. Eliberandu-se de balastul tuturor obsesiilor vechiului regim, regizorul isi/ne impune un binemeritat catharsis emotional, finalizand o epoca/o istorie si punctand anticiparea alteia, la fel de becinisca. Zambetul Evei, devenita angajata pe un vapor al "sperantei" via Rotterdam, este unul trist, echivalent cu al tuturor capsunarilor care trimit bani acasa familiei falite. Caderea lui Ceausescu n-a insemnat implict gasirea fericirii, cum toti credeam. S-a eliminat o problema, dar nu s-au rezolvat restul problemelor si uniformele, imnul de stat, ciorba de stevie, vinylurile si Povestile nemuritoare au fost inlocuite cu minijupa, maneaua, Fast Food-ul, CD-urile si Sandra Brown. Modele noi, deloc mai inteligente, le-au inlocuit pe cele vechi, trecandu-se dintr-o lume consumata intr-o alta de consum. De visele Evei si ale celorlalte personaje s-a ales praful. Fiul de securist a devenit business man, curentul nu s-a mai oprit "de la ei" dar e foarte scump, suntem condusi de alti "escu", Cenaclul Flacara a fost mutat in "Lacrimi de iubire", ARO si Dacia au fost detronate de BMW si Mertan, RATB e tot penibil, mizeria vietii de cartier periferic e accentuata etc. Simboluri stupide de Ieri sunt date jos de pe soclu, punandu-se in loc alte simboluri, la fel de spalatoare de creier si datatoare de nervi. La asta cred ca a avut sa se refere artistul in creatia sa. Mitulescu iarta dar nu uita . Romanul ar fi deci un "colectionar", indiferent in ce regim traieste, un fatalist care, daca nu se autovictimizeaza, atunci sigur are oricum ghinionul mioritic al unui "destin ratat". Si atunci, ce poti face decat trata cu calma resemnare, luciditate si sarcasm acest flux continuu al nefericirii? Mitulescu mizantropul si personajele sale parca fara emotii au ceva cioranian: sunt la un prag de dezastru, de sinucidere, de Cadere, dar se salveaza prin "ceva", prin plansu'-rasu', supravietuiesc la modul blazat, rezervat, melancolic. Aici se poate explica duiosia cu care autorul trateaza ce "a fost", un trecut nici mai rau nici mai breaz decat prezentul acesta golit de orice, cu non-valori si incultura si unde Eminescu devine subiect de caterinca pe Internet. "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" le poate parea ciudat celor nascuti dupa 1989 - se vor duce la el ca la Zoo, pentru a vedea "fosilele" Epocii de Aur. Noi, ceilalti, generatia Cernobil, tresarim cand vedem tabloul cu Nea Nicu, basca, snurul si cravata de pionier, corul festivist al "omagiului" sau eterna felie de paine cu gem. Pentru ca nu e nimic NOSTALGIC aici, de parere de rau criptocomunista; e doar VIATA NOASTRA, asa cum a fost ea (si o analiza obiectiva a NENOROCULUI romanesc). Si fiindca n-am avut de ales nu merita sa o blamam la nesfarsit. Putem doar sa o trecem in revista, ca si Mitulescu, sensibil retrospectiv, cu o lacrima si un suras in coltul buzei: "la vita e bella!". Pentru ca filmul lui asta e - o privire ludica inspre sfarsitul totemurilor lumii vechi, cu ponoasele si rarele-i bucurii si un semnal de alarma pentru lumea noua, care se insinueaza cu alte tare si sechele.
Mitulescu sigur nu e un regizor de "stanga", iar filmul lui nu e decat o intoarcere la varsta DE AUR a copilariei. Epoca de aur insa a esuat, o data cu relicvele ei, ramanand doar cantecelul metaforic din motto ca leitmotif pentru tara noastra. Una intrata din multe puncte de vedere intr-un con de umbra spiritual - adica in lumea poleita pe dinafara (dar in interior de un oribil ghips, ca bustul cazut in film al lui Ceausescu) a veacului de bronz...

---

Despre autor: