Scrisoare deschisa a ministrului culturii, Adrian Iorgulescu

Intr-un demers fara precedent, ministrul culturii si cultelor, Adrian Iorgulescu, trage un grav semnal de alarma asupra armatei de colaborationisti din randul oamenilor de cultura. Acestia, fara a fi semnat neaparat angajamente, precum se dovedeste ca au facut-o colaboratorii Securitatii, au produs la fel de mult rau ridicand in slavi sistemul comunist. Ne propunem ca, in numerele viitoare din "Adevarul literar si artistic", care apare sambata impreuna cu ziarul nostru, sa initiem o dezbatere in care sa raspundem macar la una dintre intrebarile puse de ministrul culturii: moralmente, este mai culpabil turnatorul (la Securitate, la cadrele de partid comunist) sau culturnicul?
Colaborationistii
Persoana cu coc, abundent rujata, imbracata intr-un taior de culoare inchisa, mi s-a adresat abrupt, cu o familiaritate deplasata. Ca si cum ne stiam demult. Ca si cum prelungeam o conversatie anterior inceputa.
O vajnica armata de mercenari: ostirea colaborationistilor
"Asculta draga, n-ai trebuinta de vreo Dacie, de vreun apartament, de niste parale? Esti tanar, simpatic, maine, poimaine, te-nsori... Incropesti acolo o cantata, o chestie despre tovarasu', ca se apropie congresu'. Ce mare scofala!". Am incercat politicos o justificare. "Lasa vrajeala. La treaba! Nu te mai aia contra vantului. Toti o fac la comanda." In timp ce-mi arata usa biroului sau impozant de la "Casa Scanteii", ii auzeam rasul sughitat. La inceputul anilor '80, detinea functia de director general in "Consiliul culturii si educatiei socialiste."
Nu o faceau toti cum afirma politruca dar o faceau multi: compozitori, scriitori, arhitecti, plasticieni, regizori, actori etc. O vajnica armata de mercenari. Ostirea colaborationistilor. Lefegii aflati in slujba propagandei oficiale. Afirm ritos. In repetate ocazii, activisti de felurite ranguri mi-au solicitat conlucrarea profesionala. Niciodata insa n-am fost presat, obligat s-o accept. Nici prin santaj, nici prin amenintare, nici prin intimidare. M-au ademenit cu bani, m-au momit cu promisiuni de promovare (post in invatamantul superior, doctorat), cu alte avantaje (plecari in strainatate, burse, programari). Atat, nimic in plus. De aceea, nu-i cred pe indivizii care astazi insinueaza ca au fost constransi sa cedeze presiunilor prin mijloace opresive, motivand post factum propria slabiciune, slugarnicia, mercantilismul. Au pactizat de bunavoie. Au admis compromisul. S-au complacut in marasm. S-au lacomit. si-au intinat astfel prestigiul, si-au irosit talentul, si-au pangarit constiinta. Treaba lor.
Moralmente, este mai culpabil turnatorul sau culturnicul?
Valureste si vuieste presa pe seama caderii in pacat a intelectualilor care au avut angajamente cu Securitatea. In paranteza fie spus, "greii" vor iesi la iveala curand, ca urmare a desecretizarii arhivelor. Ma intreb, totusi: sunt respectivii mai vinovati decat "maestrii" ce i-au omagiat prin prestatii dubioase, pseudoestetice pe "marele conducator", pe "blanda sa tovarasa de viata", decat "fauritorii de frumos" ce ridicau osanale "epocii de aur", in genere, decat "demiurgii" ce ani de-a randul ne-au impilat cugetul, ne-au intoxicat sufletul cu deseurile lor bolsevic-patriotarde? Moralmente, este mai culpabil turnatorul sau culturnicul?
Comparativ cu informatorul care si-a parat vecinul, prietenul sau colegul, compliceleartist a mintit sfidand o intreaga natiune. Unul era delator, altul glorificator.
Unii beneficiau de conspirativitate, ceilalti de notorietate
Primul beneficia de conspirativitate, secundul de notorietate.

---

Despre autor: