Itinerar mediteranean - CipruSub semnul credintei comune

Discutam la umbra unui pahar cu suc proaspat de protocale, sub vartejul bland al aparatelor de aer conditionat din elegantul foaier al Hotelului Hilton din Nicosia. Parintele Petre Matei, in sutana. Eu, aidoma unui Robinson Crusoe intarziat, in niste pantaloni scurti si uzati, cu un tricou decolorat de soarele Ciprului. In jur, vorba lui Sorescu: posete din piele de sarpe conversand suav cu genti diplomat, costume Versace in dialog cu vaporoase rochii Coco Chanel, Pierre Cardin la patru ace facand ochi dulci, din butonii de aur, unor decoltate bluze Minelli. Oarecum surprins, il intreb pe interlocutor - mai ales, in legatura cu tinuta sa... sacordotala, intr-un astfel de spatiu mult prea lumesc. Aflu ca pentru un preot din Cipru - ortodox, desigur - este o impietate sa iasa in lume fara haina preoteasca. Daca ar fi vreunul depistat "in civil" ar suferi, cu siguranta, sanctiuni. In schimb, faptul ca intra intr-un local - hotel, restaurant etc - in sutana nu uimeste pe nimeni. Stiu - imi spune - acasa, in Romania, lucrurile se prezinta exact pe dos: cum termina slujba, preotul isi agata sutana in cui, isi arunca pe umeri un sacou (adesea, nu in culori sobre) si descinde in multimea laica; asa se simte necunoscut cand intra intr-o carciuma, chefuieste - si asa mai departe. Ce-i drept, in Cipru, preotul nu intra in restaurant sa se imbete: mananca, bea un pahar cu vin - sau sta de vorba cum facem noi acum. Aveam sa aflu, pe parcursul convorbirii noastre, ca aceasta intamplare nu este singulara, in dialogul ortodox romano-cipriot, ca cele doua fete ale aceleiasi Cruci nu sunt intru totul asemanatoare. Dar despre asta, ceva mai tarziu; acum, cateva cuvinte despre interlocutorul meu.
Preotul Petre Mastei - cu obarsia in doua zone alaturate: Prahova si Buzau - a absolvit Seminarul si Facultatea de Teologie Ortodoxa la Bucuresti. S-a intors la Buzau, unde credinta, virtutea si competenta l-au urcat cateva importante trepte eclesiastice: profesor la Seminarul Teologic din localitate, dirijior al Corului Catedralei Episcopale, secretar eparhial. Intre timp, s-a inscris la Doctorat (titlu obtinut ceva mai tarziu, dar asta-i alta poveste). A beneficiat si de o bursa de un an in Grecia. Cand Partriarhia Ortodoxa Romana a hotarat sa-l trimita in Cipru, pe post de pastor pentru oile ratacite din Carpati, preotul Petre Matei s-a bucurat. Cerceta de mult aceasta legatura ecumenica - si chiar imi vorbeste, ca intr-o necesara paranteza, despre un monah Luca, originar din Cipru, sosit - la raspantia veacurilor XVI - XVIII - in Tara Romaneasca, unde ajunge Episcop de Buzau (1583-1604) si apoi Mitropolit al Ungro - Vlahiei (1605-1629). Excelent caligraf, acest ierarh a pus bazele Scolii de caligrafie din Tara Romaneasca. Om de incredere al domnitorului Mihai Viteazul, Episcopul Luca este trimis (in 1595-1597) cu o solie la Moscova. In sfarsit, un fapt mai putin cunoscut: nepotul lui Luca, un anume Lorint, ctitor de manastiri si biserici in zona Buzaului, este stramosul poetului Vasile Carlova.
Dar pentru trimisul de azi al Bisericii Romane in Cipru n-a fost deloc usor. Preotul Matei ma avertizeaza despre specificul comunitatii romanesti din aceasta tara. Covarsitoarea majoritate a familiilor sunt alcatuite din femei romance casatorite cu barbati ciprioti. De aici, acele deosebiri dintre cele doua fete ale Crucii. In familia mixta s-a impus, de regula, barbatul (cipriot) care, adesea, tinde sa taie legaturile cu "solul feminin romanesc": copiii sa invete numai limba greaca, intreaga familie sa frecventeze numai biserica greceasca, refuzul diverselor invitatii care ar aminti de Romania. Primii sapte ani de apostolie, preotul Petre Matei a inrosit telefonul, chemandu-si compatriotii la slujba. Au fost perioade cand oficia Sfanta Liturghie doar in prezenta a doi-trei credinciosi.
Treptat - dupa aceasta lunga truda de pionierat - lucrurile s-au urnit spre binele reciproc: au mai cedat barbatii, s-au mai impus femeile, au mai ridicat glasciorul copiii. Astazi, preotul Matei - cu vadita vocatie de misionar - tine slujbele duminicale, prin rotatie, la toate cele patru mari comunitati din Cipru: Nicosia Pafos, Limasol, Larnaka, in prezenta si cu participarea multor zeci si sute de romani - si chiar ciprioti. La Nicosia si Limasol a infiitat coruri, care aduc dorul de-acasa atat in biserica, precum si la intalnirile organizate de Alianta Romanilor din Cipru, asociatile intemeiata din anul 1995. In frateasca colaborare cu preotii ciprioti, parintele Matei oficiaza numeroase botezuri si cununii. Altii inrosesc acum telefonul: romanii solicitandu-i sfat, ajutor - ori, pur si simplu, o vorba romaneasca.
Acum trebuie subliniat si ajutorul pe care preotul Petre Matei, intemeietorul Bisericii Ortodoxe Romanesti din Cipru, il primeste din partea Arhiepiscopiei Cipriote. Lacasurile pentru slujbele in limba romana sunt puse la dispozitie de catre aceasta inteleapta si binefacatoare Arhiepiscopie. Din tara, preotul Matei primeste un salariu modest, care este completat de Arhiepiscopie cu o suma (nici aceasta prea mare) care ii ingaduie, totusi, sa duca, impreuna cu familia sa, un trai decent. Casa preotului roman este oferita tot de Arhiepiscopia Ciprului, precum si o masina, cu care se deplaseaza in lungul si-n latul Insulei, precum slujbe si alte nevoie spirituale-crestine pe care le intampina romanii de aici. Fiul cel mare, Adrian, este student la Facultatea de Informatica din Nicosia. Mezinul, Andrei, a absolvit Gimnaziul si va urca in aceasta toamna prima treapta la Liceu. Sotia, desi nu-i angajata oficial in nici o activitate - pasaportul turistic nu-i permite - este motorul familiei si un ferment generos in mijlocul comunitatii romanesti, asa cum ii sta bine si trebuie sa fie o adevarata preoteasa.

---

Despre autor: