La mondialele feminine de handbal tineret - de la Sherbrooke (Canada)Cat de aproape am fost de cel de-al III-lea titlu!...

La actuala editie a Campionatului Mondial feminin de handbal - tineret fetele noastre au plecat in Canada cu gandul de a realiza o performanta si mai mare decat senioarele, anul trecut, in Rusia. Cu alte cuvinte, de a nu se cantona doar pe pozitia a doua, ci de a se impune si in disputa finala. O misiune parca prea temerara, in conditiile in care antrenorii Gavril Kozma si Constantin Tosum n-au putut deplasa la Sherbrooke lotul-standard. Intr-adevar, nu mai putin de patru titulare au ramas acasa, portarita Viorica Suba, pivotul Raluca Puscas, extrema stanga Alexandra Catineanu si extrema dreapta Adriana Tacalie. Primele trei, cu ceva probleme de sanatate. Ultima - chiar daca s-a simtit in plenitudinea puterilor, cu totul surprinzator, nici ea nu a primit avizul din partea Institutului National de Medicina Sportiva! O piesa de nadejde in distributia 7-ului ideal! Si, totusi, Adriana a putut fi prezenta in echipa tricolora, daca federatia de specialitate ar fi facut demersul necesar. Nu l-a facut, insa. Se spune ca persoane suspuse din federatie n-ar fi dorit ca sportiva din lotul Oltchimului, pe care nu o agreeaza, sa faca parte din lot. Valceanca, ce-i drept, este o tanara cu un exces de personalitate. Ceva asemanator altei handbaliste de top, Carmen Amariei-Lungu, si ea ocolita de "lotul mare", fiind nevoita sa urmareasca pe micul ecran evolutia colegelor ei la turneul final al CM de anul trecut. Uneori se merge parca prea departe cu promovarea orgoliilor, in detrimentul intereselor sportului romanesc...

Trei victorii aproape dintr-un foc!
Chiar si in conditiile semnalate, antrenorii Kozma si Tosum au gasit solutia ideala pentru ca tinerele noastre handbaliste sa aiba totusi un parcurs convingator. Si pas cu pas sa se apropie de obiectivul pe care l-au urmarit. In Canada ele au prezentat o carte de vizita demna de toata stima, de doua ori campioana a lumii, la editiile din 1995 si 1999 si o data medaliate cu bronz, in 1007, dupa cum in 2001 n-au fost prea departe de a urca din nou pe podium. Cu un moral foarte bun, jucatoarele noastre au inregistrat - in meciurile din grupele preliminare - o prima victorie, clara, asupra reprezentativei Braziliei, cu 31-26. Se stia, Brazilia, o adversara dificila, cu jucatoare avand prestatii imprevizibile. Dar, determinarea handbalistelor noastre a reprezentat nota dominanta, reusind sa-si apropie victoria fara prea multe emotii. A urmat un al doilea succes, in confruntarea cu formatia Tunisiei. Un 28-22 fara prea multe comentarii, chiar daca sportivele africane au marcat in ultimii ani un progres substantial, ca urmare a unor competitii internationale la care au tinut sa fie prezente pentru a acumula experienta. Apoi, o a treia victorie, de data acesta asupra echipei Sloveniei, adversara cu pretentii de a accede in fazele superioare ale competitiei. Numai ca una e sa vrei si alta sa si poti! Victorie cu 27-23! Poate usor relaxate, in cel de-a patrulea meci din grupe, cu nationala Frantei, jucatoarele noastre n-au mai actionat cu aplombul din primele trei dispute. Sa fi intervenit si amintirea victoriei romancelor cu 27-20 de anul trecut din semifinalele europenelor? Usoara subestimare a adversarelor a facut ca jucatorele din Hexagon sa aiba un debut vijelios, conducand dupa primele 15 minute cu un incredibil 6-1. Pana la pauza raportul de forte s-a echilibrat insa, astfel ca handbalistele noastre au plecat la cabine fiind in avantaj (10-9). Fapt curios: la reluare tot frantuzoaicele au avut initiativa, apropriindu-si in final victoria cu 26-29. Un adevarat dus rece de care echipa Romaniei nu avea nevoie. Pentru a ramane in carti, practic de a accede in semifinale era necesara o victorie clara asupra ultimei adversare din grupe, Japonia, a si fost inregistrata, cu 38-29 (21-15). Calificare in semifinale asigurata si pentru ca Brazilia produsese surpriza - victoria asupra Sloveniei (30-21).
Fata in fata cu danezele, intr-un meci literalmente dramatic!
In timp ce in prima semifinala s-au intalnit Franta cu Coreea de Sud, nationala Romaniei a avut de infruntat pe cea similara a Danemarcei. Nordicele veneau dupa patru victorii, primele trei lejere, la Argentina (34-18), Canada (52-13) si Thailanda (49-15) si doar a patra ceva mai "incinsa", cu Coreea de Sud (30-29). E drept ca le-ar fi convenit jucatoarelor noastre ca altele sa le fie adversarele, in speta coreencele, ele neuitand esecul de anul trecut la daneze din finala europenelor. Dar, daca sortii au decis asa! Disputa cu danezele a debutat destul de incurajator, jucatoarele noastre avand perioade lungi de dominare, astfel ca la pauza ele conduceau cu 16-15. E adevarat, avantaj fragil, totusi a contat pentru moralul echipei. Dovada ca si la reluare la carma jocului s-au aflat tot romancele, astfel ca inainte de fluierul final cu 90 de secudne, ele conduceau cu 28-26. Incepuse euforia in randul galeriei romanesti (cu numerosi reprezentanti ai diasporei noastre in Canada, spectatori sositi din toata tara artarilor!), unele jucatoare de rezerva se si pregatisera pentru traditionala hora a victoriei si bucuriei! Prematur insa, pentru ca danezele nu s-au considerat invinse, crezand in sansa lor au sporit turatia actiunilor ofensive, reusind ca egaleze. 28-28 si ca urmare doua reprize de prelungiri a cate 5 minute. Numai ca prelungirile n-au mai gasit jucatoarele noastre cu aceeasi stare de spirit. Dupa primele 5 minute scorul ajunsese 34-32 pentru Danemarca, rezultat care avea sa fie si cel final. Un vis care s-a spulberat in cateva minute. Ramanea, totusi, sansa unei medalii, cea de bronz, dupa finala mica in care romancele urmau sa se reintalneasca cu frantuzoaicele.

O revansa dorita si obtinuta!
Prin urmare, in ultimul meci al mondialelor 2006 reprezentativa Romaniei urma sa se reintalneasca cu a Frantei, invingatoarea ei din grupe. Miza - medalia de bronz. Daca n-a fost sa fie cea de aur, fie si un bronz. Cu toate ca la sapte ani distanta de ultima medalie obtinuta de Cristina Varzaru, Aurelia Bradeanu, Roxana Gatzel et Co, s-a dorit ca si de la Sherbrooke tinerele noastre jucatoare sa realizeze maximum posibil. In fond adevarata finala se jucase in disputa cu Danemarca. Si cat de aproape am fost de cel de-al treilea titlu de campioana a lumii! In finala mica cu Franta, jucatoarele noastre au fost conduse la pauza cu 22-13. Au avut insa o revenire extraordinara, la reluare, castigand cu 30-28. E de subliniat faptul ca antrenorii au reusit sa aplice strategia cea mai eficace, dozand efortul jucatoarelor in asa fel incat sa reziste cu brio pana la sfarsitul partidei. A fost si cea mai convingatoare repriza din intreg mondialul, Franta inscriind numai de doua ori, iar Romania de 11 ori. Pana si portarita Luana Seitan si-a inscris numele printre realizatoare, cu o aruncare precisa din poarta in poarta. Cristina Neagu a fost motorul echipei, inscriind si cele mai multe goluri (11), urmata de Elena Dinca (5). Ceva mai mult, cele doua jucatoare au facut parte din echipa ideala, in urma voturilor celor 12 formatii participante: portar - Ju Hui - Coreea de Sud; extrema stanga - Elena Dinca; extrema dreapta - Line Jorgensen - Danemarca; centru - Alisson Pineau - Franta; inter stanga - Cristina Neagu; inter dreapta - Bae-Ma-Hee - Coreea de Sud si pivot - Amalie Sorense - Danemarca. Dar titlul de cea mai valoroasa jucatoare a intregului campionat l-a primit Cristina Neagu! Danezele cu 36-33 (17-19!) in finala competitiei au devenit campioane ale lumii...

Chiar daca federatia s-a declarat multumita de rezultat, totusi antrenorii echipei care anul trecut cucerea argintul la europene au cel putin unele nedumeriri. Considera ca nu toata lumea din handbalul nostru - vizati fiind unii conducatori - ar fi dorit ca nationala de tineret sa urce pe podium. Sa fie un adevarat boicot? Sa nu le fi placut ochii celor doi tehnicieni? Dar ce aveau cu sportivele? Oricum este o performanta, prima medalie la o editie a mondialelor, - under 18. Celalalte le-au realizat handbalistele din under 20; bronzul din 1977, repetat in 1997 si aurul din 1995 si 1999. De notat observatia antrenoarei Marian Tarca: "Mondialele din Canada au lansat o mare jucatoare, pe Cristina Neagu. Formata la CSS5 Bucuresti, Cristina face parte din lotul echipei mele, Rulmentul Brasov. Intr-un an, doi va fi cea mai valoroasa jucatoare din Europa". Cristina Neagu efectueaza un turneu in Ungaria, cu campiona tarii en titre, in distributia careia se va afla din toamna si in meciurile din Liga Nationala.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe