Invincibila Securitate

S-a gandit cineva la tulburatoarea ipoteza in care Omar Hayssam nu a fugit, ci a fost umflat bine-mersi de autoritatile romane, facut pachet si predat partenerilor americani? Este o varianta care, pana una alta, e la fel de buna ca si scenariul fugii lui Hayssam si stabilirii acestuia in Siria. Iar cele doua sms-uri trimise in casuta postala a unui procuror, si asa extrem de controversat, Ciprian Nastasiu, ar putea fi doar o perdea de fum. Despre scandalul Fregatelor s-a mai auzit ceva? Dimpotriva. Capacul pe scandal este pus ermetic. Si aici, poate fi vorba tot de o scamatorie a serviciilor secrete. A Securitatii. De ieri si de azi. A institutiei care controleaza magistral si actuala dosariada. O actiune care se dovedeste, pe zi ce trece, din ce in ce mai inteligent dirijata. Voi dezvolta acum aceasta tema.
A devenit pentru orice persoana, cat de cat atenta la fenomen, evident faptul ca informatorii Securitatii, ziaristi, politicieni, o reprezentanta a societatii civile, sunt extrasi cu pipeta. Sunt alesi pe spranceana. Dintr-o masa, probabil, extrem de bine reprezentata numeric. Romania a avut de-a lungul existentei statului totalitar de tip comunist, dupa unii, zeci de mii de colaboratori ai Securitatii, iar dupa altii, sute de mii. In mod cert, in clasa politica, in administratia publica, in presa, in alte institutii ale societatii civile, numarul celor care au colaborat cu acest sistem criminal al Securitatii este impresionant. Si atentie, nu facem vorbire acum de nomenclatura Partidului Comunist si UTC, care si ea este destul de numeroasa. Si plasata temeinic in structurile de azi. Ce aflam urmarind evolutia acestui fenomen al dosariadei? Ca, din cand in cand, pe capul CNSAS mai aterizeaza niste dosare. Dupa care, cu sprijinul presei, se mai fac cateva executii rituale in piata publica. Raportat la numarul de colaboratori ai Securitatii, evident prea putine. Sub aspectul eficientei, este la fel de evident ca asemenea executii rituale nu vor conduce, sub nicio forma, la o curatare a societatii romanesti. La o vindecare a ranilor. La o mai mare incredere intre stat si cetatean. Vom atinge doar un anumit nivel al satietatii. Echivalent cu rabdarea. Dupa care oamenii se vor plictisi. Si viata va merge inainte, asa cum s-a intamplat si in cazul fregatelor. Si cum se va intampla si in ceea ce priveste spectaculoasa evaporare a lui Omar Hayssam, care si ea va fi data uitarii. Si, daca asa stau lucrurile, atunci nu-mi ramane decat sa explic de ce cred ca Securitatea de ieri si de azi ramane invincibila.
Afirmand realitatea faptului ca toate cazurile devoalate par extrase cu pipeta, voi consemna o stranie concluzie bazata, daca vreti, pe existenta a doua lanturi de coincidente. Primul se refera la faptul, de acum demonstrat prin identitatea majoritatii informatorilor devoalati din mediul politic si din presa, care au colaborat cu Securitatea cu sau fara angajament, cu sau fara note scrise, cu sau fara o remuneratie in zona. Acestia i-au supravegheat pe studentii straini prezenti in Romania sub dictatura lui Ceausescu. Nu este un secret pentru nimeni ca majoritatea studentilor straini proveneau din tari arabe. Romania, ca si multe alte state europene, gazduia la studii, cu predilectie, tineri palestinieni. Fara a face o demonstratie pro domo, este corect sa spun ca, probabil, daca in colaborarea cu Securitatea ar trebui, odata si odata, stabilite si etajele nocivitatii, aceasta colaborare legata de studentii straini, vecina sau chiar suprapusa cu supravegherea organizatiilor de tip terorist, este una dintre cele mai putin periculoase forme de pactizare cu diavolul. De ce devoalarile se produc cu obstinatie din aceasta zona? Al doilea lant de coincidente se refera la localizarea informatorilor. Din nou este straniu ca cele mai multe cazuri devoalate in aceasta dosariada provin din randul partidelor si institutiilor - fie ele si de presa - care s-au calificat prin lupta pentru democratizare, reforma si stabilirea unor aliante euroatlantice.
Sa punem cap la cap premisele de mai sus. Si, sa ajungem, astfel, la o ipoteza, daca nu cumva chiar la o concluzie, cat se poate de plauzibila. Securitatea, intelegand prin ea totalitatea reprezentantilor serviciilor inteligente din Romania, sacrifica, in mod instinctiv si uneori chiar organizat, anumite piese de pe tabla de sah, oferindu-le sacrificiului ritual pentru a pastra intacte piesele grele. Pentru a salva grosul informatorilor. Si partea cea mai consistenta a politiei politice. Nu am aflat pana acum de niciun informator al Securitatii, dintre zecile sau sutele de mii de cazuri, ale carui note informative sa fi trimis oameni nevinovati in inchisoare. Ori sa fi nenorocit, ori sa fi distrus cariere. Or, asemenea cazuri au existat. Cu duiumul. Unde sunt informatorii? Ii apara invincibila Securitate.

---

Despre autor: