Analistul economic Wilfried H. Lang rememoreaza, in exclusivitate pentru Adevarul, cele intamplate dupa 23 august 1944. Este pentru prima data cand presa romaneasca prezinta opinia unui martor ocular de origine germana despre evenimentele de acum 62
Analistul economic Wilfried H. Lang rememoreaza, in exclusivitate pentru Adevarul, cele intamplate dupa 23 august 1944. Este pentru prima data cand presa romaneasca prezinta opinia unui martor ocular de origine germana despre evenimentele de acum 62 de ani.
Tradarea lui Antonescu - "zvonuri de latrina"
- D-le Lang, ce s-a intamplat atunci?
- Nu am fost doar martor ocular, ci participant direct, desigur, fara voia mea, devenind pagubas din toate punctele de vedere. Incepand din noaptea de 24 spre 25 august, am fost smuls dintr-o viata normala de elev de liceu si aruncat in plina valtoare a razboiului, cu lupte crancene de artilerie intre fostii aliati romani si germani. De pe o zi pe alta, familia mea a pierdut totul: mobilierul, imbracamintea si celelalte bunuri din gospodarie. Am ramas cu ce am avut pe corp, cu cate o patura, un rucsac si cateva sandvisuri facute la repezeala. Trupele germane, in special Divizia a 5-a Antiaeriana a Wehrmachtului, care aparasera spatiul aerian al Romaniei inca din 1941, aveau ordin sa ne acorde protectie si sa ne ia cu ei in caz de retragere. Ele au fost incoltite de fostii frati de arme romani, deveniti dusmani peste noapte, trebuind sa se retraga dupa lupte sangeroase pe valea Teleajenului, prin trecatoarea Bratocea, in directia Brasov.
- Ce faceati in Romania?
- Inca din anul 1920, tata fusese trimis de Royal Dutch Shell in Romania si conducea sectia de constructii a Astra Romana, cea mai mare societate petroliera din tara. Urmasem scoala la Ploiesti, pana la 1 august 1943, cand, dupa acel bombardament naprasnic al aviatiei anglo-americane, tata a hotarat evacuarea familiei la Boldesti. Acolo era o schela a Astra Romana, cam la 10 km Nord de Ploiesti, pe valea Teleajenului, aparata de o baterie antiaeriana germana cu tunuri grele de 128 mm diametru si ghidata prin radar, in jurul careia bombardierele Aliatilor Vest faceau un mare ocol, de teama puterii de foc a acesteia.
- Ati facut si un film documentar care nu a fost prezentat in Romania. Despre ce era vorba?
- Pentru realizarea obiectiva a unei asemenea documentatii a trebuit sa facem ample cercetari si filmari timp de peste trei ani, atat in tara, cat si in strainatate. Indraznesc sa fac acest lucru ca participant direct la cele petrecute atunci, avand si posibilitatea sa consult o serie de biblioteci si arhive din Anglia, Franta, Germania si Statele Unite ale Americii. In 1994, am realizat filmul documentar cu titlul "Stalingradul de la Dunare", care a avut premiera in Germania, in aprilie 1995, la care au participat si Familia Regala si multi veterani. Dupa cum ati mentionat, acest film nu a fost prezentat in Romania, continand prea multe adevaruri neplacute. Fapt incontestabil este ca, dupa ce lantul victoriilor germano-romane pe frontul din Est luase definitiv sfarsit, culminand in catastrofa de la Stalingrad, cercurile de conducere din Romania au inceput sa caute solutii pentru a iesi cat mai nevatamate din aceasta situatie dezastruoasa. In buna parte, chiar cu consimtamantul lui Antonescu se facusera demersuri diplomatice prin Suedia, Turcia, Portugalia, Egipt, toate fara rezultate concrete. Multe iluzii, vagi promisiuni, taraganari si sperante efemere au consumat timp pretios, nerecuperabil apoi, cand tavalugul de foc sovietic se apropiase de granitele Romaniei Mari. Mai multi martori prezenti atunci la comandamentul german din Bucuresti ne-au confirmat faptul ca au raportat aceste informatii la Cartierul General a lui Hitler, care insa a refuzat sa dea crezare acestor "zvonuri de latrina". El a spus: "...Antonescu wird mich nicht verraten!" (nu ma va trada), netinand cont ca altii ar putea sa o faca dupa eliminarea prealabila a lui Antonescu.
Razboi de imagine pe frontul media
- Ce a facut statul major german din Romania?
- Generalul Hansen, comandantul trupelor germane, a putut desprinde doar patru avioane Junkers JU 87 de pe aeroportul din Ghimbav. Aceste avioane nu erau bombardiere propriu-zise, ci avioane de asalt, vanatoare de tancuri, supranumite "Stuka". Bombardamentul a fost foarte slab, lovind doar aripa dreapta a Palatului Regal si asa-zisa "Casa noua", adica locuinta Familiei Regale din spatele palatului. In locul Palatului Telefoanelor, din greseala sau din cauza impreciziei de tir, a fost lovit Teatrul National, ars in intregime. Academia Militara a fost doar usor avariata. In comparatie cu cele cateva mii de tone de bombe lansate de Aliatii din Vest asupra Romaniei, acest atac trebuie privit ca un gest mai mult simbolic, fara efect militar. Povestea cu "macelul ingrozitor" este o inventie a monarhistilor, care au prezentat, drept dovada, cladiri distruse pe Bd. Elisabeta, care insa fusesera lovite cu cateva zile mai inainte de bombele anglo-americane.
O treime din prizonieri, morti in Siberia
- Unde se afla regele la ora aceea?


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.