Sechestrarea de catre fortele armate iraniene a muncitorilor de platforma romaneasca reprezinta primul act terorist de amploare indreptat impotriva tarii noastre.
Exista doua variante de lucru in functie de locul unde s-a produs agresiunea. In
Sechestrarea de catre fortele armate iraniene a muncitorilor de platforma romaneasca reprezinta primul act terorist de amploare indreptat impotriva tarii noastre.
Exista doua variante de lucru in functie de locul unde s-a produs agresiunea. In prima varianta, acest atac s-a produs in interiorul zonei definite drept "teritoriu national", adica in limita a 12 mile marine. La ora cand scriem acest comentariu, aceasta pare sa fie situatia comunicata oficial, platforma fiind situata - spun unele surse - la doua mile de tarm. A doua varianta, cea evocata deja de unii oameni politici romani, spune ca platforma s-ar fi aflat in apele internationale, ceea ce presupune ca orice agresiune impotriva ei duce la interpretarea conform careia avem de-a face cu un atac impotriva teritoriului national al Romaniei. Exista date care ar sustine si aceasta varianta, caci unele surse vorbesc despre faptul ca platforma romaneasca s-ar fi aflat in apropierea Insulei Kis, adica la 18 km de tarmul irakian.
Creditam, deocamdata, prima varianta. Care sunt consecintele?
Daca acceptam ca ar putea fi vorba de un diferend de ordin comercial, atunci platforma maritima (posibil de asimilat, in sens foarte larg, cu o nava maritima) poate fi intr-adevar sa fie arestata in cazul in care exista suspiciuni fondate privind fapte de terorism, contrabanda etc. Intr-o asemenea situatie, nava in cauza, sub supravegherea stricta a patrulei de coasta, este dusa in primul port si perchezitionata pentru a se confirma sau infirma suspiciunile. Nimic nou, caci si Romania a procedat asa in cazul unor nave sub diverse pavilioane, cel mai recent caz raportat fiind al unei nave sub pavilion egiptean, dar exemplele sunt foarte multe in ultimii ani. Evident ca echipajul navei ramane la bord pe durata inspectiei facute de organele competente, dar, odata obtinute rezultatele, mersul lucrurilor in continuare urmeaza etape foarte clare consemnate in legislatia internationala.
In nici un caz, in nici un fel de circumstante, sub nici un fel de motiv, echipajul unei nave, in cazul nostru al unei platforme maritime, nu poate fi SECHESTRAT si, sub amenintarea armelor, sa fie tinut pe punte, cu interzicerea oricarui contact cu exteriorul si lipsiti de asistenta juridica.
Ceea ce s-a intamplat acum este un act de terorism. Aceasta este ceea ce americanii au denumit de mai mult timp "terorismul de stat", manifestat prin acte diverse in istoria Iranului, cel mai cunoscut dintre ele, de foarte trista amintire, fiind sechestrarea personalului ambasadei americane, cu toata succesiunea de evenimente tragice care i-au urmat. Si poate trebuie reamintit ca, printre tinerii mujahedini care au fost implicati atunci in evenimente s-a numarat si actualul presedinte al Iranului...
Atunci am privit ca la un spectacol, cu senzatia ca ce se intampla altora este un scenariu care nu poate afecta cetateni romani. De data asta, suntem un stat NATO si parte a coalitiei care actioneaza in Irak si care are trupe in Afganistan, poate in viitor si in Liban. Am devenit, implicit, o tinta. Era numai o chestiune de timp pentru ca un asemenea atac sa se produca.
Cum vom reactiona? Raspunsul trebuie sa-l dea, foarte urgent, presedintele Traian Basescu, in calitatea sa de comandant al fortelor armate, de presedinte al CSAT si, mai ales, in primul rand, de reprezentant autorizat al intereselor romanesti in relatiile externe. Ce ar putea face acum Traian Basescu si ce mijloace are la dispozitie?
Prioritatea nr. 1 este recuperarea imediata a personalului aflat pe platforma. Pentru asta, poate si trebuie sa foloseasca toate caile de actiune permise de legislatia nationala si internationala, inclusiv cele prevazute de strategia nationala de securitate. Ceea ce, in traducere, inseamna activarea fortelor si mijloacelor necesare pentru scoaterea din zona, in conditii de securitate, a cetatenilor romani. Obligatie majora, primordiala, a sefului statului.
In paralel, Romania are posibilitatea de a invoca privilegiile specifice de care se bucura ca stat membru NATO, cerand consultari aliatilor. Consultari care pot cuprinde un spectru foarte larg, de la nivelul schimbului de informatii pana la cel de sprijin in realizarea actiunilor specifice de extragere a resortisantilor romani. Suntem aliati, am certitudinea ca vom fi tratati ca atare.
Exista un scenariu minimal, cel evocat deja de autoritati iraniene si de proprietarul roman al platformei: simplul diferend comercial. In acest caz, pana la ora cand cititi acest comentariu, slava Domnului, romanii au fost eliberati si se afla deja in drum spre casa. Dar daca nu se va intampla asta?
In acest caz, suntem in prezenta unei foarte clasice situatii de luare de ostatici. Iar contextul in care se petrece acest lucru este cu mult mai complex decat un eventual diferend bilateral romano-iranian.
Va marturisesc ca am incercat ceea ce, in practica jurnalistica, poate fi denumit "un text echilibrat". Dar, pe de alta parte, ma simt obligat sa fac o legatura care inseamna un comentariu strict personal. Sau, daca vreti, o intuitie strict personala. Ieri, adica exact in momentul producerii acestui eveniment, Iranul trebuia sa dea raspunsul final la Rezolutia Consiliului de Securitate. Poate ca acesta a si fost raspunsul, intr-o maniera specifica, indirect, dar totusi foarte deslusit. Identificand totodata si o noua tinta sau, in cel mai bun caz, un nou element al ecuatiei pe care fundamentalismul islamic o compune ca fiind actiunea Occidentului impotriva intereselor si aspiratiilor sale fundamentale.
Daca este asa, am intrat deja intr-o alta logica de joc. Suntem pregatiti pentru asta?


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.