Potrivit Planului National Strategic (PNS) o noua contributie la cresterea economica ar putea fi adusa de incurajarea dezvoltarii unei balante intre dezvoltarea economica a spatiului rural si folosirea durabila a resurselor naturale. Prioritatile in acest sens sunt imbunatatirea calitatii mediului in spatiul rural in Romania si mentinerea populatiei in aceste zone.

Imbunatatirea managementului solului, mentinerea varietatii genetice prin sprijinirea conservarii raselor de animale de ferma autohtona si a varietatilor traditionale ale principalelor plante de cultura sunt o parte din masurile de agro-mediu ce vor fi pregatite in cadrul unui plan national ce va avea ca principale prioritati dezvoltarea agriculturii ecologice ca o metoda de productie agricola profitabila si prietenoasa cu mediul.
Totodata vor fi sprijinite investitiile non-productive pentru implementarea unor masuri specifice de agro-mediu (investitii la scara mica pentru sprijinirea reintroducerii sau continuarii metodelor traditionale de pastorit in zonele montane) si pentru imbunatatirea participarii publice la valoarea culturala si naturala a zonelor cu valoare naturala (adaposturi, placute informative, carari de munte etc.).

Activitatile fermierilor pot influenta pozitiv turismul rural
Dezvoltarea turismului rural prin mentinerea si imbunatatirea atractivitatii spatiului rural (pe baza diversificarii activitatilor fermierilor si a altor activitati economice alternative, in special a celor legate de turism si relaxare) poate aduce noi surse de venit alternative pentru fermieri prin rasplatirea acestora pentru oferirea de servicii de mediu. Solutia in acest sens este promovarea unui management durabil al terenurilor agricole si forestiere, conform proiectului PNS pentru perioada 2007-2013.
O metoda de realizare a managementului terenului agricol este sprijinirea folosirii continue a terenului agricol in zonele montane afectate de dezastrele naturale. Aceasta masura este importanta pentru evitarea abandonarii terenurilor si eventualelor pierderi de spatii agricole largi, unde se practica agricultura extensiva in zone montane ce au valoare naturala si culturala.
Multe din aceste zone cer management continuu din partea fermierilor (cum ar fi pastoritul pajistilor semi-naturale care ofera si un bun potential turismului rural). De asemenea, se impune conservarea si protejarea biodiversitatii, solului si apei in conformitate cu obiectivele de mediu ale UE si obligatiile legate de agricultura si silvicultura.

Se impune extinderea suprafetei forestiere
In ceea ce priveste managementul durabil al terenului forestier se impune sprijinirea pentru extinderea suprafetei de paduri prin impadurirea terenurilor agricole si ne-agricole (ca prima impadurire). Aceste masuri au in vedere protectia mediului, prevenirea dezastrelor naturale si diminuarea efectului schimbarilor climatice. In acest sector se impune un sprijin pentru masurile voluntare de gospodarire a padurilor, aplicate in scopul dezvoltarii biodiversitatii si conservarii siturilor naturale precum si pentru proprietarii de paduri in derularea investitiilor neproductive ce conduc la o valoare ridicata a padurilor.
In anul 2003 suprafata agricola a Romaniei a fost evaluata la 14,717 milioane hectare, ceea ce reprezenta peste 60% din suprafata totala a fondului funciar (23,839 milioane hectare).
Fondul forestier national avea la nivelul anului 2004 suprafata de 6,362 milioane hectare, din care 6,222 milioane hectare erau acoperite efectiv cu paduri (30% fiind rasinoase si 70% foioase). Restul de 160.000 hectare reprezinta terenuri destinate impaduririi, terenuri care servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica, terenuri neproductive incluse in amenajamentele silvice.