O problema rezolvata prost creeaza multe alte probleme. De pilda, politia politica. Legiuitorul nostru a zis: "Securitatea ca politie politica". Unii au inteles ca, daca se poate spune asa, s-ar putea spune si altfel: "Securitatea ca mama buna", de pilda, ori "Securitatea ca frate mai mare". Ai fost turnator, sa zicem. Nu-i nici o problema. Poate ca n-ai turnat la... intelesul de politie politica al Securitatii. Poate ca ai turnat la... semnificatia ei de mama buna. Nu poti hotari singur asta, a zis legiuitorul. O sa-ti dam un tribunal care va avea discernamint in locul tau. Acest tribunal se va numi CNSAS.
Si asa s-a deschis Cutia Pandorei, la romanii de azi.
Acum, in anul de disgratie 2006, judecatorii de la CNSAS gandesc in doua feluri: 1) orice turnatorie la Securitate a fost politie politica; 2) n-a fost politie politica decat turnatoria care a avut consecinte politice asupra celor turnati.
Ambiguitatea legii a dus aici, iar aici e ca la politia politica: poti manipula verdictul in functie de interesele tale.
In 1990, Alexandru Paleologu s-a autodenuntat ca turnator. Gestul sau n-a fost inteles si nici n-a fost urmat. Sa apara legea, si-au zis turnatorii. Sa mai vedem... Lucram la revista "Cuvantul", in perioada aceea, si aveam un dosar cu toti informatorii din judetul Sibiu. Fusese luat din biroul primului secretar al judetului in 22 decembrie 1989. Am publicat cateva pagini din acel dosar. Multe nume. Am primit scrisori ca doi dintre turnatorii deconspirati de noi s-au sinucis.
Am oprit orice alta deconspirare si am donat dosarul procurorilor. Am inteles ca nu aveam dreptul sa fim judecatori. Nu noi.
Dar cine ar fi putut fi judecatorul? Asteptam, asadar, legea si noi.
In lege, ce sa vezi? Nici vorba de primii secretari. Or era la mintea cocosului ca, in judete, ei erau comandantii Securitatii. Ei planificau cati turnatori pe cap de retea sa fie. Ei hotarau care sa fie urmarit si care nu. Legea nu vorbea de colaborarea comandantilor Securitatii la politia politica. Vorbea numai de colaborarea turnatorilor. Nici ofiterii de retea nu sunt definiti drept colaboratori.


Azi, adica pe 11 iulie 2006, intr-un interviu din "Evenimentul zilei", istoricul Marius Oprea ne spune ca nu avem acces la arhivele PCR, ale CC al PCR, ori ale judetenelor de partid. Si atunci ce deconspiram?
CNSAS a iesit in public, intr-un supliment cultural, cu o dezvaluire: Securitatea nu avea numai turnatori, ci si contacte. Ce sa fie alea, oare? Pai, se vedea ofiterul Merce cu scriitorul Buzura si vorbeau, dupa care ofiterul Merce facea un raport scris despre cele vorbite.
Dar ce era mai pact cu diavolul: sa vorbesti cu sefii dracilor ori cu dracii subalterni? De ce ni se pare noua, azi, ca era mai pact cu dracul sa vorbesti cu Merce decat daca ai fi vorbit cu primul secretar din judetul lui Merce?
Nu doar discernamantul propriu pare ca l-am delegat catre alesii poporului, care l-au delegat catre CNSAS, dar lasam impresia ca ne-am delegat si memoria. Cum putem sa uitam ca politia politica nu era stat in stat? Cum de am ajuns sa ignoram ca Partidul era stapanul Securitatii?
Intrebarile nu sunt retorice. Stim ce s-a intamplat. N-a existat suficienta vointa politica pentru a institui un lustru de repauzare civica in contra celor care au comandat Securitatea. Apoi am uitat de acesti comandanti cu adevarat politici. Si cand ne-a revenit memoria, ne-a revenit pe jumatate: ne-am amintit numai de turnatori.
E clar ca puteai sa rezisti. Daca aveai oua, nu deveneai turnator. Oricat te-ar fi strans de ele. Si stiau sa te stranga, al dracului cum stiau!
Dar a-i exonera de orice vina pe cei care au "mentinut structurile puterii comuniste" - cum zice legea deconspirarii Securitatii -, adica, inclusiv pe simplii membri de partid, si a-i incarca cu toata vina numai pe turnatori - asta numai discernamant moral nu e.
Se intelege ca-i apar pe turnatori, oare? Atunci sa se afle: n-am turnat nici la Securitatea politie politica, nici la Securitatea mama buna. Dar am fost membru de partid.