"Romanii sunt un popor extrem de optimist. Aproape ca nu se gandesc niciodata la moarte", declara cu ocazia unui seminar, Bram Boon, directorul ING Asigurari. Sintetizat, mesajul este prezent si in filozofia de viata a romanilor care, de cele mai multe ori, se ghideaza dupa principiul
"N-are cum sa mi se intample mie".
Tradusa in cifre si raportata la piata asigurarilor, aceasta " straveche filosofie de viata" arata cam asa: in 2005, politele simple de asigurare de viata au totalizat 48 milioane euro, adica fix 4% din totalul pietei care a atins aproximativ 1,2 miliarde euro. Daca mai punem la socoteala si faptul ca o buna parte a asigurarilor simple au fost incheiate in urma obligativitatii impuse de banci la contractarea unui credit, constatam ca romanii nu se gandesc mai deloc la viitor. Sau daca se gandesc nu iau in considerare si potentiale evenimente "neplacute".
Daca ne mai raportam si la cifrele din Europa, chiar numai la tarile din centrul si estul batranului continent, constatam ca suntem ultimii in ceea ce priveste asigurarile. Sigur, un argument solid este nivelul redus al veniturilor. Din pacate, insa, cauza tuturor neplacerilor noastre cotidiene, salariul mic, nu poate fi unicul argument atunci cand vorbim de o valoare a politei care se invarte in jurul a un milion de lei vechi pe an (cum este cazul politelor simple pentru asigurari de viata).
Salariul mediu in Romania este aproximativ 8.100.000, o polita simpla se invarte in jurul a un milion de lei pe an. Procentual, un roman ar trebui deci sa scoata anual din buzunar circa 1,02% din venituri. Raportat chiar la salariul minim pe economie, valoarea nu depaseste 3% din veniturile anuale. Pentru aceasta contributie anuala, familia asiguratului va primii circa 25-30.000 de euro. Cauza reticentei romanilor fata de asigurari trebuie cautata si in alte zone. Oare mentalitatea sa fie vinovata? Oare faptul ca, timp de 30 de ani, am fost invatati ca ADAS sa ne asigure doar cu forta? Parerea mea, si nu numai a mea, este ca mentalitatea poate fi un raspuns. Poate o campanie mai agresiva de promovare din partea societatilor de asigurare, poate implicarea autoritatilor ar putea constitui o solutie. Daca la nivelul asigurarilor de viata se sesizeaza o crestere in ultimii ani, ea nu este rezultatul unei schimbari de conceptie a romanilor. Primele din asigurari de viata au crescut, mai ales pe segmentul politelor cu o componenta de economisire. Oamenii vad deci asigurarea ca o forma de a tine banii la loc sigur si doar atat. Mai mult, cresterea volumului de prime subscrise se inregistreaza, nu intamplator, pe fondul avansului nebun al creditului de consum. Sunt societati de asigurari din Romania, in general cele subsidiare unor banci importante, care au in portofoliu mai mult de 80% asigurari de credit. Industria asigurarilor creste, dar creste bazandu-se fie pe obligativitatile impuse de lege (vezi polita RCA), fie pe cele impuse de banci (asigurarea de credit). Ne-am obisnuit sa fim asigurati in loc sa ne asiguram, iar aceasta mentalitate poate fi schimbata doar prin eforturi comune ale statului si ale societatilor de asigurare.