De la stanga la dreapta si de sus in jos. Ce poate fi aparent mai simplu decat mecanica lecturii? Si totusi, nu s-a citit mereu la fel, si cartea (codex, rotulus, volumen) "inseamna" foarte multe lucruri.
Este tema volumului de eseuri al lui Vale
De la stanga la dreapta si de sus in jos. Ce poate fi aparent mai simplu decat mecanica lecturii? Si totusi, nu s-a citit mereu la fel, si cartea (codex, rotulus, volumen) "inseamna" foarte multe lucruri.
Este tema volumului de eseuri al lui Valeriu Gherghel, eseist care debuteaza editorial* tarziu (desi nume de baza al "scolii iesene"), dar cu un volum fermecator. Adjectivul trebuie luat in sensul propriu. Insolit prin raportare caci cine se mai misca azi la noi cu gratie printre textele lui Origen, Tertullian, Porphyrios, Montaigne, Philon, Augustin si etc.?, volumul este o meditatie efervescenta despre actul lecturii, despre text si realitate (sau realitatea textului si textul realitatii), lectura literala si cea alegorica, despre fictiune si frictiune. Totul, intr-un stil debutonat, disimuland eruditia prin aducerea acestor texte "vechi" intr-o actualitate a ideii fara scremeri filologice, ci cu o placere vadita a meditatiei asupra unor subiecte renumite ca "dificile", dar care sunt transformate intr-o naratiune cu sens ori cu talc descalcit intr-un mod care face lectura palpitanta. "Eruditia din aceste articole (cata e!) tine, fireste, de tacticoasa parodiere a obiceiurilor savante. () M-a amuzat sa-i iau in desert gesticulatia pompoasa si ticurile" (7). Tehnica acestor eseuri este de a porni de la un pre-text (un citat, un personaj literar, o scena - din Iliada, din Don Quijote, din 1001 de nopti sau din Cehov) din care, folosind si tehnica asociatiei surprinzatoare, menita sa creeze socul lecturii, sunt trase invatamintele privind modul in care Antichitatea tarzie si Evul de mijloc se raportau la carte si la ceremonia cuvant-cheie lecturii. Asa este eseul care da titlul volumului unde referinta este la acea piatra de poticnire ce se afla in Sfanta Scriptura (suna exceptional aceasta arhaica denominatie!) sub numele Cantarea Cantarilor (Sir hasirim). Erotismul explicit al acestui text punea mari probleme exegetilor rabini. A citi literal textul era un scandal. A-l citi figurat nu intra in canoanele rabinice. Va mai trece mult pana la interpretarile lui Origen din Omiliile la Cantarea Cantarilor. In acest impas, rabinul Akiba (mort pe la 135) va fixa un interdict care este in acelasi timp si o prescriptie hermeneutica tinand nu de codul interpretarii, ci strict de contextul lecturii. In completarea acestei problematici sunt eseurile despre episcopul Ambrosius, cel care parcurgea cartile numai cu ochii, lucru care pentru noi este normalitatea insasi, dar care pentru atunci era o ciudatenie, sau despre faimoasa Egloga a IV-a a lui Vergilius, cea care ridica atatea intrebari privind profetia.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.