Alexandru Arsinel: Oamenii aparent veseli poarta dupa ei o mare tristete

Leaga rasul de plans. Crede ca intamplarea joaca un rol esential in viata si ca de aceea a ajuns actor. Fie ca ocupa scaunul de director la Teatrul Constantin Tanase, unde l-am gasit si in plin sezon estival sau apare in lumina reflectoarelor, Alexandru Arsinel a ramas acelasi om modest care isi iubeste familia si colegii. Succesul nu l-a schimbat. Crede ca are o singura datorie, aceea fata de public. Fata de oamenii care ii strang mana pe strada si care, intr-un sondaj, l-au desemnat cel mai iubit actor al anului 2005, dar si fata de acest aspect are o explicatie. ''Am iesit eu pentru ca nu a candidat Piersic''. Si-a impartit viata intre doua femei, colega de scena, Stela Popescu, si sotia sa, fata de care, de 40 de ani nutreste o dragoste imensa.

- De ce nu sunteti in concediu?

- Teatrul este intr-o situatie speciala. Noi functionam intr-o cladire care nu este a noastra, avem lucrari la Savoy si Herastrau si eu ca director trebuie sa ma interesez cum evolueaza lucrarile de consolidare si modernizare. Trebuie sa fiu aici. Am speranta ca la anul in toamna ne vom intoarce acasa.

- Si vacanta?

- Am avut o escapada la Dolhasca, o filmare cu Pro TV-ul si am stat 3 zile in zona, mai fug la cabana mea de la Sinaia, mai fur cate o dimineata la un pescuit cu prietenul meu Pechea. El are relatii mai multe ca mine si ma ia pentru ca sunt un interlocutor destul de placut, nu iau tot pestele din balta, ma multumesc cu ce prind eu si ce-mi da el.

- Ce pregatiti pentru aceasta stagiune la Tanase?

- Avem o excelenta premiera realizata de Bitu Falticineanu, avandu-i ca protagonisti pe Nae si Vasile, Bufonii regelui, vom continua cu music hall-ul Omul care a vazut moartea, Mama Boema, Guliver in Tara Miticilor a lui Aurel Storin. Incepem sa pregatim un mare spectacol de revista pentru momentul in care ne vom muta la Savoy, pentru ca un spectacol se pregateste intr-un an, un an si jumatate.

- Cand ati inceput sa cochetati cu muzica?

- Inainte de a cocheta cu actoria, de a intra la Institutul de Teatru. Prima aparitie la televiziune in 1960 a fost ca interpret de muzica usoara. In anul lV de facultate am realizat un spectacol de divertisment impreuna cu o formatie de la Conservator condusa de unul dintre fratii Ciceu care s-a bucurat de un foarte mare succes. Spectacolul a fost la Teatrul Cassandra unde eu eram si cantaret si actor si a marcat debutul meu in lumea divertismentului. Am scos mai multe
CD-uri cu melodii retro, "Ce faci asta seara tu", "O strangere de mana", pe care se regasesc peste 40 de melodii cu muzica usoara, am lansat si un album cu muzica sud-americana din repertoriul lui Nat King Cole care se numeste Ole. In prezent pregatesc un CD cu Electrecord, Parfum de romanta. Am colaborat la cateva piese cu Gabriel Dorobantu, Stefan Banica Jr., Catalin Crisan.
Am avut un spectacol si cu cei de la Vama Veche si a fost o incantare sa stau alaturi de ei. Sunt alte probleme care ma preocupa, dar vreau sa fac un concert cu ritmuri diferite in care sa apar alaturi de invitatii mei. Fiecare suntem datori cu o disparitie, dar toate disparitiile te dor cumplit

- Ati fost mereu un om optimist. Credeti ca oamenii veseli reusesc in viata?

- Oamenii aparent veseli poarta dupa ei o mare tristete. Oamenii veseli se lupta cu tristetea si cu neimpacarile lor. Actorul de comedie trebuie sa-si depaseasca grijile lui pentru a transmite o stare de bine. Sunt un om optimist, de aceea am trecut peste multe greutati. Am pornit de la zero in viata, cu meseria, cu casatoria. Nu aveam posibilitati, la vremea aia nu existau. Nu visam decat la o camera, eventual daca aveam si un televizor era un lucru minunat, ca sa nu mai spun de un frigider. Noi am inceput greu, dar lucrul acesta ne-a si mobilizat. Ea raspundea de ceea ce inseamna familie, avea un serviciu destul de greu, eu incercam sa aduc linistea materiala acasa, eram la teatru, aveam si colaborari, cantam in baruri. Lupta asta a durat multi ani pana cand am realizat ceva. Am avut parte de multe momente triste: pierderea parintilor, disparitia unor prieteni. Acestea au fost momentele care m-au marcat, dar sunt lucruri naturale, se gasesc in formula vietii. Fiecare suntem datori cu o disparitie, dar toate disparitiile te dor cumplit.

- Stela Popescu, cel mai bun prieten?

- Un foarte bun camarad. Stela mi-a fost o foarte buna prietena, dar nu pot sa spun ca cea mai buna. Cea care mi-a fost mereu aproape este sotia mea. Stela a fost un om de nadejde in tot ceea ce a insemnat parteneriatul nostru artistic de aproape 30 de ani.

- Actorii isi contabilizeaza succesul prin prisma femeilor pe care le cuceresc. Dumneavoastra ati avut o singura mare iubire. Cum s-a intamplat?

- Totul depinde de acea intalnire esentiala pe care o ai, daca iti gasesti jumatatea. Ideea de contabilizare mi se pare o idee rusinoasa. Chiar daca ai avut mai multe intalniri in viata, captusite si cu putina dragoste, nu te lauda, nu in asta consta esenta vietii tale ca actor si ca om. Eu am avut noroc, dupa ce am trecut prin cateva deceptii sau rateuri, sa dau peste un om cu care m-am inteles si pe care l-am iubit si daca e sa fac un inventar al ultimilor ani, sa reusim datorita unor sentimente puternice, reciproce, sa realizam o familie frumoasa cu doi copii care au reusit in viata.

- Ati cucerit-o cu o poanta buna?

- Totul depinde de inspiratie. Cand am cunoscut-o, sotia mea era destul de neabordabila. Eu eram la inceputul carierei mele, eram mai plinut, aveam un inceput de chelie, dar aveam un anumit farmec, felul cum i-am vorbit, cum i-am cantat a incantat-o pana la urma. Am incercat sa ne cunoastem. Relatia nu s-a sudat din prima clipa, ci destul de greu, ne-au trebuit 2 ani, chiar anul acesta pe 22 august facem 40 de ani de cand ne cunoastem.

- Rolul politic nu v-a contaminat?

- Am fost interesat intotdeauna de ce se intampla in jurul meu, si din punct de vedere social si din punct de vedere politic, pentru ca meseria noastra este de a observa si de a satiriza neajunsurile care ne fac sa nu traim asa cum am merita. Nu am fost insa niciodata tentat sa intru in activitatea politica, cel putin dupa Revolutie.

- O afacere nu v-a tentat?

- Ba da, dar nu am simt comercial, desi sunt un om gospodar. Am incercat de doua ori, dar am pierdut bani si m-am lasat pagubas. De afaceri trebuie sa te tii, pentru ca partenerii te pacalesc in proportie de 99%. Daca nu pun eu osul nu infloreste nimic, iar eu de meseria mea nu pot sa ma las.

- De ce v-ati indepartat de cinematografie?

- Ea s-a departat de mine. Ma tenteaza oricand un rol de comedie. Dupa Revolutie am jucat in mai multe filme, ultimul a aparut prin 2001. Am fost solicitat de Saizescu sa joc in Pacala, insa din nefericire perioada in care trebuia sa filmez s-a suprapus cu o plecare a mea in Australia. Am acceptat un rol intr-o telenovela, "Cuscrele", care avea o distributie exceptionala, dar ceva nu a mers si filmarile s-au intrerupt.

- Ceva turnee se mai anunta?

- Eu continuu colaborarea cu Teatrul National de Radiodifuziune cu un spectacol cu care de 8 ani facem inconjurul lumii. Avem propuneri pentru Brazilia si Germania, sunt invitat cu Stela pe 14, 15 septembrie de catre Ambasada Romaniei de la Roma, mai avem o invitatie la Londra si una la Chisinau. Fiecare turneu are o poveste. Intamplarile nu sunt intotdeauna vesele, dar te scot din acea stare de monotonie. Tin minte ca eram intr-un turneu pe litoral cu Stela si urma sa avem un spectacol la Saturn, eram obositi, ne-am trezit tarziu si ne-am dat seama ca nu mai avem timp sa ne schimbam. Interpretam un travesti, asa ca m-am imbracat de acasa.
Intre Mangalia si intrarea in Saturn nu a mai mers masina si a trebuit sa coboram sa facem autostopul. Stela a oprit un individ, s-a urcat in spate, si cand mi-am facut si eu aparitia bietul om a intepenit. La un moment dat i-am spus cu vocea mea "Va rog sa o luati la dreapta". Soferul a pus brusc frana, s-a uitat speriat si
mi-a zis "D-le Arsinel!"

- Va iubiti dusmanii?

- Nu pot sa-i iubesc, dar ii respect in ideea ca-i stiu. Mai cumplit este atunci cand iubesti pe cineva si in spatele acelei persoane se ascunde un dusman. Sunt suparat pe mine ca pot sa am dusmani, oameni invidiosi care iti dau senzatia ca iti sunt prieteni, dar in realitate iti construiesc un dosar. Chiar mi
s-a intamplat o chestiune acum cativa ani. Baiatul meu cel mic a fost consilier la Banca Romana de Dezvoltare si serviciile respective au fost externate de catre banca, asa ca a fost nevoit sa-si gaseasca altceva de lucru. Un om pe care eu l-am ajutat si l-am considerat prieten mi-a spus "Nu-ti fa nici o problema, ca il angajez eu". El fiind director la banca. Dupa ce timp de 6 luni l-a purtat pe drumuri ca il angajeaza si l-a pus sa dea un concurs, unde mi-a spus ca a facut o impresie foarte buna, a lasat-o pe secretara sa-i spuna, intr-o zi, dupa 3 ore de asteptare ca nu a primit postul. Pentru copil a fost o chestie umilitoare, dar care l-a intarit. La ora actuala are o situatie excelenta, ba mai mult e in anul 3 la ASE, dupa ce a terminat Dreptul. Trecand peste anumite principii, eu intotdeauna m-am plecat pana la podea ca sa rezolv o problema a unei cunostinte. Imi pare rau cand cineva promite, dar nu se tine de cuvant.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe