S-a acreditat pana acum ideea ca, dintr-un exagerat simt al onoarei si din nepricepere politica, maresalul Ion Antonescu era decis sa mearga pana la capat alaturi de germani, indiferent de pretul pe care ar fi trebuit sa-l plateasca Romania. Exista,
S-a acreditat pana acum ideea ca, dintr-un exagerat simt al onoarei si din nepricepere politica, maresalul Ion Antonescu era decis sa mearga pana la capat alaturi de germani, indiferent de pretul pe care ar fi trebuit sa-l plateasca Romania. Exista, insa, si istorici care afirma ca, in august 1944, Antonescu ar fi fost dispus sa treaca de partea Aliatilor, nu insa fara a primi garantii de securitate in raport cu Uniunea Sovietica. Unii sustin chiar ca maresalul ar fi incercat inca din 1943 sa negocieze o pace separata cu aliati, trimitandu-si in doua randuri emisarii la Cairo si Istanbul, pentru a-i contacta pe anglo-americani. De fapt, emisarii erau ai lui Iuliu Maniu, care devenise liderul rezistentei. Deplasarile se facusera, insa, cu aprobarea lui Antonescu, ba chiar si cu sprijinul lui Eugen Cristescu, redutabilul sef al serviciilor de informatii romanesti. Fusesera cei doi pacaliti de "legendele" inventate de complotistii lui Maniu? Sau stiusera de la inceput care era adevarata misiune a emisarilor si o aprobasera? Cert este ca raspunsul Aliatilor a fost dezamagitor: Romania trebuia sa faca mai intai pace cu Uniunea Sovietica pentru a putea negocia cu Statele Unite si Marea Britanie.
Unele surse sustin ca Antonescu ar fi incercat sa trateze chiar cu rusii, pe canale secrete, prin reprezentantii sai de la Stockholm. Acestia ar fi intrat in legatura cu Alexandra Kolontay, agentul lui Stalin din capitala Suediei. Ba chiar, in august 1944, ar fi obtinut cateva promisiuni incurajatoare. Cu alte cuvinte, Ion Antonescu era perfect constient ca Germania va pierde razboiul si ca, mai devreme sau mai tarziu, va fi obligat sa incheie o pace cu Moscova. Dorea sa o faca, insa, in termenii sai, in urma unor negocieri, nu sa capituleze neconditionat. Pentru asta avea nevoie, insa, de timp. Ori, la 22 august, trupele sovietice atacau deja linia Iasi-Chisinau-Cetatea Alba. Maresalul spera, insa, ca cele noua divizii de elita pe care le masase pe linia Focsani-Namoloasa-Galati puteau opri inaintarea spre capitala vreme de mai multe luni. Timpul necesar pentru ajungerea la un acord privind termenii armistitiului. Un astfel de scenariu nu ar fi convenit, insa, deloc Moscovei. Un motiv in plus pentru ca agentii sovietici din Partidul Comunist Roman sa insiste pentru arestarea urgenta a maresalului.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.